Cristina a deschis telefonul mobil, a derulat meniul si a apăsat pe iconul "Messenger", a selectat conversația cu "Adytzu Talent", a scris "te iubesc uă nebunule" și a adăugat două inimioare din secțiunea cu emoticoane, a ezitat câteva secunde, a șters una dintre ele și a înlocuit-o cu o inimă străpunsă de o săgeată. A trimis, el a răspuns imediat cu un șir de inimioare. Cristina a închis telefonul, a privit pe fereastra autobuzului câteva secunde, apoi a spus: "cred cî sunt îndrăgostită!". "nu cried că am mai sâmțât asta vriodatî pientru cineva!" a completat. "de cât timp sunteți împreună?" a întrebat George. "di-un an, îi ciudat.. am vorbit numa pi facebook! vara viitoare o promis cî mă ia cu el când terminî facultatea, am 22 di ani, mă gândiesc deja la o familii, sî facim un copil! mi-o pierit chefu' di nebunii din astea, cî așa am mai avut relații, da nimica serios! omu ăsta chiar mă iubești chiar dacă m-o văzut numa' pi net. o zis cî plecăm în străinătate la anu, mergim în Germania, ni găsâm di lucru, facim acolo un copil, ni luăm o casă. el îi avocat, di aia nu vre mama, o zâs cî avocațî nu fac nimica în viațî. ei vor doctor sau profiesor, da' nu sî căsătorești mama.. șî câ-i oltean, da pânî la urmî ci treabî ari e sî sî bagi în viața mea? îi viața mia, vriau sî fiu fericitî și numa' cu el pot sî fiu. abia aștiept sî vinî vara asta după mini, îmi faci actili ș-am plecat, ni mutăm amândoi în Germania! o sî-i parî rău lu' mama cî nu m-o lăsat, o sî vadî e!"
28 decembrie 2017
10 decembrie 2017
...
Vasile, cu o căciulă roz cu ciucure, cizme din cauciuc, o sticlă de doi litri de bere în mână a urcat în autobuz, a scos abonamentul din buzunarul gecii, l-a arătat șoferului și a înaintat pe culoar. a ocupat un loc, a așezat rucsacul pe scaunul de alături, a lăsat capul pe spate și a închis ochii. i-a deschis brusc, a băut o gură din sticlă, a înfiletat-o, a privit pe fereastră câteva secunde, apoi a așezat sticla lângă el, peste rucsac. Ion a urcat în autobuz ținându-se de bară, "la Săvinești!" a spus, "poftim?" a întrebat șoferul, "la Săvinești, n-auz'?" a urlat el. "uăă, cum primești ăștia șoferi surz', li fac proces din ăla, Dumnezău' lor!" a exlamat Ion către călători și a izbucnit într-un hohot de râs. a luat biletul, l-a mototolit și băgat în buzunar, a înaintat pe culoar până la scaunul de lângă Vasile. a luat sticla, a băut, a dat rucsacul la o parte și s-a așezat. "ai mai scos șeva, ă?" a întrebat Vasile, "patru su' di mii, ă, ești niebun? i-am mai dat o su' di mii la risc, cî nu mai avem bani di drum, i am dat pi trii suti și mi-o dat o linii di ceea mari, sî-mi bag pula dacî-am mai văzut. doișpi lei, o sutî douâzăși mi-o făcut platî, i-am dat douî roș' la bulealî, frati, șî m-am scos!" a răspuns Ion, apoi a completat: "când am văzut patru suti nouâzăși di mii în aparat, mi-o zâs șî Rozica di la bar: bravo, Ioani, cî numa' eu băgam milioani la valoarea mea! tu șe-ai făcut?" "am scos șî ieu din cientru, da' am scos digiaba, am bagat înapoi!" "undi-n cientru, uă? la aceala mari?" "nu, uă, lângî Unic, undi ari baba șea baru, undi-s douî aparati!". Ion l-a privit pierdut câteva secunde, apoi a răspuns: "ăăă, știu undi, da-s gherli alea, nu dă! la Rozica dă bini!" "mia mi-o dat az', am scos trii su' di mii, da' i-am bagat înapoi ș-înc' o su' di mii pisti!" "uăă, dacî ești prost, nu ti mai juca! lasî-mă pi mini, cî eu știu sî joc la aparati, frati, când ai fost cu mini ai plecat numa cu bani!" a strigat Ion și a izbucnit într-un hohot de râs.
9 noiembrie 2017
...
Marius a scos din buzunar telefonul mobil, și-a privit figura în ecran, a zâmbit satisfăcut, și-a mutat cu grijă bretonul de pe frunte, s-a întors în semi-profil, și-a ridicat sprâncenele, țuguiat buzele. a așezat telefonul pe masă, a luat o gură din ceașca de cafea, a despăturit șervețelul, a șters deasupra buzei, l-a împăturit, a desfăcut un plic de zahăr, a turnat în ceașcă și a învârtit câteva secunde. a extras o țigară din pachetul de Virginia Slim, a aprins-o, a tras un fum și a suflat lung, lăsându-și capul pe spate. și-a așezat gulerul cămășii, a mai tras un fum și l-a expirat imediat, apoi a luat o gură de cafea, abia atingând cu buzele ceașca.
la masa de alături, Florin, cu părul gras, lipit de cap și barba crescută haotic, într-un tricou mulat care îi acoperea parțial burta vorbea cu țigara în colțul gurii, cu o sticlă de bere în mână, lăsându-se pe spate, gesticulând, izbucnind în râs. Mariana îl privea fix, zâmbea dezvelind dantura incompletă, își trăgea maieul roz peste sâni. "ieu șî eu una!" a spus arătând spre pachetul de țigări, a scos țigara, a așezat-o între buze, a aprins-o. de fiecare dată când ducea țigara spre gură, subraț i se întrevedea un smoc de păr. "făă, dacî mă duc, sî mor eu, îl termin, îl distrug, sî mor eu di nu! sî-mi dei banii!" a urlat el, a luat ultima gură din bere și a trântit sticla goală pe masă.
"ați putea să îmi aduceți, vă rog, nota?" a strigat Marius către chelner. "și-i cu ăsta, ă?!" a exclamat Florin și a izbucnit într-un hohot de râs. "zâci cî-i teleghidat!" a completat Mariana. "și teleghidat, fă, nu vez' ci figuri ari pi el? uă, băiatu, dă șî tu cinci lei sî ieu o beri!" a urlat el către Marius. "și laș' uă capu-n jos așa?! nu-ț' fași nimeni nimica uă!" a continuat, "ci nebun îi dracu!" a spus Mariana și a mai aprins o țigară din pachetul lui Florin.
Marius a plătit, "mulțumesc frumos, o zi bună!" a spus, "dă, uă, măcar o țâgară!" a urlat Florin, "dar văd că aveți!" a replicat Marius și a vrut să plece, "n-am, ă, ești nebun, și-ai? îi gol pachetu' șeala, mi-o dat douî țâgări la bucatî în el!". Marius a întins pachetul, Florin a exclamat: "da-s di astea subțâri, ieu douî, nu ti superi!?", a extras două țigări și le-a așezat pe masă. "uă, vre' șî femeia mea, dă-i șî i douî cî n-o fumat az'!" a spus el și a zâmbit.
7 octombrie 2017
Recviem - Kurt Vonnegut Jr. (traducere proprie)
Când ultima viețuitoare
Moare din vina noastră,
Ce poetic
Pământul ar spune,
Cu voce tremurată
Poate
De pe fundul
Marelui Canion:
"S-a terminat."
Oamenilor nu le-a plăcut aici.
11 septembrie 2017
...
casa avea ferestre doar la parter, la etaj erau înlocuite cu bucăți de nailon, tencuiala căzuse aproape în totalitate de pe ziduri și intrarea se făcea pe o cărare printre buruienile înalte de un metru. un bărbat în cizme de cauciuc, salopetă albastră murdară de var, bând dintr-un pet de "Albacher", a deschis ușa casei și a intrat. în urma lui, o femeie cu un cărucior cu un copil, țigara în colțul gurii, părul negru-unsuros prins în coadă a pășit peste prag. o dubiță mercedes vito generația 90 a oprit în fața casei, din ea au coborât un băiat de maxim un metru 60, cu șapcă pe care scria cu auriu "king", blugi super-skinny și un tricou care-i scotea în evidență corpul dezvoltat exagerat în discordanță cu picioarele subțiri, două fete cu pantalonii acoperindu-le jumătate din fund și maieuri deasupra buricului și câțiva copii murdari, au intrat în casă și au închis ușa. o bătrână în cârjă, cu spatele îndoit a ieșit din casa vecină, s-a strecurat printr-o spărtură în gardul despărțitor, s-a așezat pe prispă și a aprins o țigară. a scos fumul pe nări, apoi a tușit câteva secunde, ochii i-au lăcrimat și s-a șters cu mâneca hainei. bărbatul în cizme de cauciuc a ieșit din casă, "hai, făă!" a strigat și ea a intrat în urma lui. în fața casei, un copil murdar împingea o cărămidă pe asfalt, făcând: "vruuum, vruuum", râzând.
3 septembrie 2017
...
un bărbat în tricou calvin klein mulat jumătate din burtă, lăsând la vedere buricul înconjurat de smocuri de păr, a luat de pe raftul frigiderului cinci doze de pepsi și le-a așezat în cărucior. a făcut câțiva pași, a deschis următorul frigider și a ales două sticle de doi litri jumătate de Fanta și un energizant, a închis frigiderul și a împins căruciorul e culoar. s-a oprit la raftul cu chipsuri, a luat fără să privească câte o pungă din fiecare aromă, s-a lăsat pe vine și a extras de pe raftul de jos două pungi de pufuleți cu surprize. a înaintat până la raionul cu dulciuri, și-a șters cu mâna transpirația de pe frunte, a pus în cărucior trei ciocolate, câteva batoane snickers, o pungă de napolitane și o cutie de bomboane. din frigiderul de lângă, a luat două sticle de Ciuc la un litru și a împins căruciorul până la casă. le-a așezat pe bandă, cu o față crispată de fiecare dată când se apleca deasupra căruciorului. "și un pachet de winston roșu" a spus, trăgându-și tricoul calvin klein peste buric.
28 august 2017
...
Maria a pornit robinetul, a luat o sticlă goală de pe masă, a desfiletat capacul, l-a așezat pe marginea chiuvetei, a poziționat gura petului în jetul de apă, a așteptat privind prin fereastra deschisă, a oprit robinetul și înfiletat dopul. a deschis un sertar, a scos două sucuri "Figo" și o pungă de chipsuri, a închis sertarul și le-a așezat lângă sticla cu apă, pe masă. a luat două pensoane din suport, le-a așezat pe fiecare după ureche, a luat în brațul stâng sticla cu apă, a așezat cele două "FIgo" subraț, a prins punga de chipsuri în dreapta și a plecat.
25 august 2017
"Foc și gheață" de Robert Frost (traducere proprie)
Unii spun că lumea va pieri în flăcări,
Alții că va îngheța.
Din ce îmi spune intuiția
Pariez pe cei ce susțin focul.
Dar daca m as gândi de două ori,
Cred că știu destule despre ură
Să spun că varianta înghețului
E, de asemenea, minunată.
Alții că va îngheța.
Din ce îmi spune intuiția
Pariez pe cei ce susțin focul.
Dar daca m as gândi de două ori,
Cred că știu destule despre ură
Să spun că varianta înghețului
E, de asemenea, minunată.
14 august 2017
"Pisicile mele" - Charles Bukowski (traducere proprie)
Știu. Știu
sunt limitate, au alte
nevoi și
dorințe.
dar le privesc și învăț.
îmi place puținul pe care îl cunosc
de fapt
atât de mult.
se plâng dar nu se sperie
merg cu o demnitate surprinzătoare.
dorm cu o simplitate pe care
oamenii nu o pot
înțelege.
ochii lor sunt mai frumoși
decât ai noștri
pot dormi 20 de ore
într-o zi
fără ezitare sau
remușcare.
când nu mă simt
bine
trebuie
să-mi privesc pisicile
și îmi revine
încrederea.
studiez aceste
creaturi.
ele îmi sunt
profesori.
sunt limitate, au alte
nevoi și
dorințe.
dar le privesc și învăț.
îmi place puținul pe care îl cunosc
de fapt
atât de mult.
se plâng dar nu se sperie
merg cu o demnitate surprinzătoare.
dorm cu o simplitate pe care
oamenii nu o pot
înțelege.
ochii lor sunt mai frumoși
decât ai noștri
pot dormi 20 de ore
într-o zi
fără ezitare sau
remușcare.
când nu mă simt
bine
trebuie
să-mi privesc pisicile
și îmi revine
încrederea.
studiez aceste
creaturi.
ele îmi sunt
profesori.
7 august 2017
...
și-a scos tricoul, a șters cu el transpirația de pe față, insistând pe frunte, deasupra ochilor, coborând pe obraji. a înaintat pe gât, pe pieptul cu câteva fire de păr, sub brațul stâng, apoi sub cel drept, pe burta care se revărsa peste turul pantalonilor. a întins tricoul pe spătarul băncii, a scos din buzunarul pantalonilor de stofă un pachet de țigări turtit, l-a deschis fără să-l privească, l-a dus la gură și a apucat o țigară între buze, l-a închis și l-a așezat lângă el, pe bancă. a scos din același buzunar o cutie de chibrituri, a extras un băț, a aprins țigara, a scuturat bățul și l-a aruncat. a tras un fum, l-a eliberat rapid, pe nări și pe gură în același timp, a așezat țigara în colțul gurii și a închis ochii. a început să se scarpine în buric.
16 iulie 2017
"..." de Kurt Vonnegut (traducere proprie)
Două fetițe
Atente, cu o privire adâncă -
Mâini mici iscusite
Și ochi mari, blânzi -
Caută dovezile unei lumi mai bune
Se comportă de parcă le-ar fi găsit.
Își privesc tatăl
Trist și aparent puternic,
Și mama
Ca un cântec din copilărie.
La ce, la ce
se gândesc?
La soare
Lună
Pământ
Și iubire.
9 iulie 2017
...
Maria a scos cutia de chibrituri din buzunar, a desfăcut-o, a extras un băț, l-a aprins, a tras câteva fumuri din sfertul de țigară și l-a aruncat. purta o căciulă roz cu ciucuri, un maieu cu Bob Marley și avea încălțat doar un picior. lângă ea, Vasile a rupt o franzelă în jumătate, a luat o gură, a mestecat câteva secunde și a înghițit, a murmurat ceva și a aruncat-o. Maria a izbucnit în râs, Vasile a scuipat spre ea și a fugit. Alin a ieșit din magazin cu două sticle de bere goale, le-a spart pe rând, la interval de câteva secunde și a urlat ceva neinteligibil. Maria îl privea zâmbind.
2 iulie 2017
Fragment din "Influence - Science and Practice" de Robert Cialdini (traducere proprie)
"Deoarece regula reciprocității guvernează procesul de socializare, o concesie inițială este o parte a unei tehnici eficiente de convingere, una simplă, pe care o vom numi "tehnica respingerii și retragerii", sau tehnica "ușii în față". Să presupunem că ai o propunere. Solicitând ceva ce nu voi accepta, îți poți creste decisiv șansele. În urma refuzului meu, propune ceea ce de fapt doreai. Voi percepe cea de-a doua propunere ca pe o concesie din partea ta și voi tinde să răspund tot cu o concesie.
Acesta a fost modul în care Boy Scout m-a determinat să-i cumpăr cutiile de bomboane? Reducerea prețului de la cinci dolari la doar un dolar a fost una artificială? În calitate de cumpărător nemulțumit de produs, sper că nu. Chiar dacă operațiunea a fost plănuită sau nu, a funcționat! În primul rând, să vedem cum această tactică poate fi folosită în marketing și de ce este una din cele mai eficiente modalități de manipulare.
După întâlnirea cu Boy Scout, am încercat să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine. De fapt, am realizat mai mult de atât. Am propus un experiment să testez eficiența acestei proceduri, cu două targeturi în realizarea lui: în primul rând, am vrut să văd cum se manifestă asupra persoanelor din jurul meu - am conștientizat faptul că această tactică a fost eficientă asupra mea, dar întrebarea a rămas: eficiența este suficient de larg răspândită încât să o considerăm o procedură utilă de convingere? Dacă e așa, va deveni cu siguranță ceva de care voi fi mândru în viitor. Al doilea target a fost să observ cât de puternică este de fapt această tehnică. Poate ea să determine acceptarea unei solicitări implauzibile, sau cel puțin puerile? Din ce am observat, cea de-a doua solicitare nu trebuie să îndeplinească decât o singură condiție: să reprezinte o variantă "îmblânzită" a celei dintâi. Cu toate acestea, o diferență foarte mare între cele două solicitări poate crea suspiciune, iar tehnica poate fi un eșec."
24 iunie 2017
...
Florin a scos din buzunar un teanc de bancnote de 100 de lei, a numărat 7 din ele, împingând cu degetul mare fiecare bancnotă, le-a desprins de celelalte, le-a făcut sul și le-a introdus în buzunarul de la spate al pantalonilor. a continuat să numere, cu o figură relaxată, o sprânceană ridicată și colțurile gurii într-un zâmbet abia perceptibil. s-a oprit la a doisprezecea bancnotă și le-a introdus în celălalt buzunar de la spate. a scos telefonul mobil din buzunarul din față, a împăturit ultimele trei bancnote și le-a așezat în locul lui. a deschis nasturele buzunarului din față al tricoului Polo, a pus telefonul și l-a închis la loc.
lângă el, un bărbat închis la ten, cu un vultur tatuat pe brațul drept a scos dintr-o dubiță Mercedes Vito o sobă metalică, o femeie machiată cu albastru, cu ruj roșu aprins și o țigară în mână a ieșit din bloc, a alergat spre el și l-a îmbrățișat, bărbatul a închis dubița, au luat soba și au intrat în bloc.
Mihaela a scos din sacoșa de rafie o sticlă de suc Aro și i-a întins-o lui Andrei, el a privit-o zâmbind, i-a scos capacul, l-a băgat în gură și l-a scuipat după câteva secunde, Mihaela și-a luat avânt și l-a lovit cu palma peste ceafă - Andrei a scăpat sticla și a izbucnit într-un hohot de plâns. Mihaela l-a privit, s-a întors și a intrat în bloc.
18 iunie 2017
...
Maria privea în gol, trăgând din țigară, suflând și pe nări și pe gură în același timp. a scos telefonul din buzunar, a glisat spre stânga pe ecran și l-a așezat la ureche, a ascultat încruntată câteva secunde, apoi a închis. a desfăcut geanta, a pus telefonul înăuntru, a scos pachetul de țigări, a aprins-o pe ultima, l-a mototolit și aruncat în coșul de gunoi. un bărbat fără un picior a întrebat-o: "n-aveț' sî-mi daț' șî mii o țâgarî?", ea a clătinat din cap și s-a îndepărtat. a aruncat țigara, s-a oprit în fața automatului de cafea, a căutat în buzunarul drept al pantalonilor, apoi în cel stâng și în cele de la spate, a deschis geanta, a scos telefonul mobil, a desfăcut fermuarul unui compartiment mai mic, l-a așezat acolo și a închis fermuarul, a dat la o parte o folie plină cu hârtii și a scos portofelul, a desprins capsa, l-a deschis și a scos o hârtie de 5 lei, a mers în dreptul unei rulote fast-food, a întins banii prin fereastra deschisă, o mână groasă cu degete scurte și unghii cu un strat maroniu dedesubt i-a luat și a așezat în loc cinci bancnote de un leu, Maria a introdus una în automatul de cafea , s-a gândit câteva secunde, cu o sprânceană ridicată și scărpinându-se sub nara stângă, a apăsat butonul cu "espresso cu lapte", a așteptat privind fix aparatul și dând din picior. s-a auzit un țiuit și pe ecranul automatului a apărut "Take the product" cu litere de tipar negre pe fond galben. a deschis ușița de plastic, a apucat paharul de partea superioară, ținându-l cu trei degete, l-a desprins din suport și a plecat.
11 iunie 2017
...
cărarea cobora printre copaci și dădea într-un conglomerat de case mici-înghesuite, fără garduri. pe cărare, un bătrân, cu țigara în colțul gurii și o sticlă de Mona în buzunarul de la piept, s-a oprit, a scos fumul pe nas, a mai tras un fum și a aruncat țigara, a scos sticla din buzunar, a băut restul și a aruncat-o, apoi a pus cârja în pământ, a făcut un pas, s-a oprit și a privit în jur, a mai făcut un pas. s-a aplecat, a cules o pungă de chipsuri, a scormonit în ea, a lăsat capul pe spate, a pus resturile în gură, a mestecat, a înghițit și a aruncat punga. a pus din nou cârja în pământ, a mai făcut un pas, s-a oprit, a scos un sfert de țigară din buzunar, l-a așezat în colțul gurii, a scos o cutie de chibrituri, a aprins un băț, dar s-a stins într-o secundă, a mai aprins unul. a tras câteva fumuri din sfertul de țigară și l-a aruncat. s-a oprit în fața unei case albastre, cu geamurile strâmbe, o antenă Digi ruginită deasupra unuia dintre ele, a deschis poarta și a intrat.
4 iunie 2017
...
Ramona a introdus degetul arătător în buric, l-a mișcat puțin, lăsând capul pe spate și strigându-l pe Alex, care găsise un șoarece mort și alerga în urma Andreei, agitându-l în aer. a scos degetul din buric și l-a dus în dreptul nasului, a mirosit și a produs o grimasă de dezgust. pe piept, aproape de gât, avea o aluniță neagră-proeminentă, înconjurată de păr, ce se subția spre vârful alb. deasupra buzei se întindea un strat de mustață, iar în barbă avea câteva smocuri așezate inegal. a scos din buzunarul cămășii o acadea din zahăr, a desfăcut-o și a introdus-o în cavitatea bucală. a scos-o și a aruncat-o în urma lui Alex, care luase un leu de pe masă și alerga spre magazin. Ramona s-a ridicat, a mers câțiva pași, a luat acadeaua de pe asfalt, a privit în jur și a introdus-o la loc în cavitatea bucală.
28 mai 2017
...
Maria, în colanți animal print ce-i evidențiau silueta disproporționată, cu șoldurile foarte mari și gleznele subțiri și cu o bluză roz prin care i se distingeau sfârcurile, s-a oprit în fața rulotei fast-food și a privit panoul pe care erau afișate prețurile. a scos telefonul din buzunar, a glisat pe ecran să răspundă, s-a îndepărtat, a vorbit câteva secunde, gesticulând cu mâna liberă, a făcut o grimasă de dispreț, zâmbind strâmb și privind pieziș, a întrerupt apelul și a așezat telefonul înapoi în buzunar. s-a întors în fața rulotei, a tras fermoarul genții, s-a blocat la mijloc, așa că l-a tras puțin înapoi, apoi a deschis geanta, a scos portofelul și din portofel o bancnotă de 10 lei. o doamnă închisă la ten, cu mustață, în salopetă roșie cu flori a deschis geamul rulotei, Maria i-a întins bancnota și a dat comanda, în timp ce scotea din buzunarul gecii un pachet de țigări și-și așeza una în colțul gurii. doamna în salopetă a închis geamul, Maria a căutat în buzunarele gecii, pantalonilor, a mers la un bărbat în uniformă BGS, i-a cerut o brichetă și el i-a întins-o, apoi a spus ceva și ea i-a întins pachetul, el l-a desfăcut, a extras o țigară și, în timp ce Maria aprindea, a mai extras una și a ascuns-o în buzunar. Maria s-a întors în fața rulotei, doamna în salopetă i-a întins un hamburger învelit în hârtie de culoarea cartonului, un șervețel și un pahar de cafea, a zâmbit și a închis geamul. Maria s-a așezat pe bancă, a stins țigara și a aruncat-o în coșul de gunoi, a rupt ambalajul, scoțând la iveală o masă de carne, sosuri și câteva frunze de salată, așezată între două chifle. a mușcat, și-a șters sosul din jurul gurii cu șervețelul în timp ce mesteca, a înghițit și a băut din paharul de cafea. a mai mușcat o dată, o picătură de sos căzându-i pe colanți. a șters-o cu șervețelul, apoi a luat două guri la rând, a mestecat privind într-un punct fix. a mai mușcat o dată, apoi a mers spre un bărbat în cârjă, i-a dat restul de hamburger, a luat paharul de cafea, a băut și l-a aruncat. a scos o țigară din pachet, a așezat-o în colțul gurii, a mers la un domn cu barbă care i-a întins bricheta, a aprins și a plecat.
21 mai 2017
...
Andreea a băut din sticla cu apă, a așezat-o lângă ea, a tras din țigară și a suflat lung în sus, țuguindu-și buzele. deasupra buzei i se distingeau câteva fire de mustață. a mai tras un fum, a stins sfertul de țigară în timp ce sufla, s-a ridicat și l-a aruncat în coșul de gunoi. Maria își privea fața în ecranul telefonului, și-a țuguiat buzele, a zâmbit. și-a ridicat pantalonii care-i acopereau jumătate din fund și a plecat. a urcat în autobuz, împiedicându-se de prima treaptă, apoi zâmbind fals în hohotele de râs ale șoferului. George a format un număr, a apelat, a așteptat câteva secunde cu telefonul la ureche, apoi a închis. a urcat scările către sala de așteptare a gării, păsind câte două. a intrat și s-a așezat pe scaun. Florina a alergat spre autobuzul care plecase, i-a făcut semn cu mâna, fără succes. a arătat degetul mijlociu în urma lui, a scos pachetul de țigări din buzunar, a extras o țigară și a aprins-o.
15 mai 2017
"Be kind" - Charles Bukowski (traducere proprie)
ni se cere mereu
să le înțelegem părerea
indiferent cât de
învechită
prostească sau
respingătoare
ar fi
ni se cere
să le privim
viața irosită
cu
prietenie,
deoarece sunt
în vârstă.
dar vârsta e rezultatul
a ceea ce facem.
au îmbătrânit
mai rău
pentru că au
trăit
fără scop,
au refuzat să-l
vadă.
nu e vina lor?
dar a cui?
a mea?
mi se cere să-mi ascund
părerea
de ei
de frica lor.
vârsta nu e de condamnat.
dar rușinea
unei vieți
pierdute
cu bună intenție
printre atâtea
vieți
pierdute
cu bună intenție
este.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)