Bobber - Raymond Carver (traducere proprie)

Pe râul Columbia aproape de Vantage,
Washington, am pescuit somon
în lunile de iarnă; tata, Swede-
Mr Lindgren şi eu. au folosit mosoare,
muşte roşii, galbene sau maro.
Au vrut distanţă şi s-au retras
la marginea stâncii.
Am pescuit cu un harpon aproape de ţărm.

Tata a prins muştele vii şi viermele sub
buza inferioară. Mr Lindgren nu a băut.
mi-a plăcut mai mult decât tata un timp.
m-a lăsat să-i conduc maşina, m-a tachinat
în privinţa numelui meu: "Junior" şi a spus
că într-o zi voi deveni un domn, îmi amintesc
toate acestea, şi voi pescui cu singurul meu fiu.
Dar tata a avut dreptate: a tăcut şi a privit râul,
şi-a umezit buzele în spatele momelii.

scaunul

profesoara s-a blocat în cadrul uşii şi Marius a ajutat-o să intre. a solicitat un scaun mai înalt, dar a refuzat oferta unei fete: "un profesor trebuie să aibă un scaun special, nu pe ce stau elevii! Marius, du-te şi adu-mi un scaun de sus, ştii unde?" "da!".

"altul mai pătat n-ai găsit!? du-te înapoi şi adu-mi altul". Marius i-a adus alt scaun. "de ce mi-l laşi în mijlocul clasei. adu-mi-l la catedră!" Tapiţeria era puţin jupuită: "mă, un scaun ca lumea nu ai putut aduce, aduci toate rupturile! ce ar fi să te opreşti la tablă?" "dar ce-am făcut?" "n-ai făcut nimic, trebuie neapărat să faci ceva ca să te scot la tablă? ia scrie acolo: contrara subcontrarei subalternei contradictoriei propoziţiei "Unele case sunt mari" şi trece-o în limbaj formal."

Marius a construit subcontrara, dar profesoara l-a întrerupt cu un ţipăt: "ce trebuie să faci mai întâi? cum poţi să mă sfidezi aducându-mi scaunul ăsta şi să nu ştii o boabă de logică? aşa nesimţire nu am mai văzut. treci la loc, puişor, nota 3! şi îţi scad nota la purtare dacă te mai strâmbi la ce spun eu! uite, ora asta voi sta în picioare şi vă voi asculta pe toţi. ia uite ce umilinţe mi a fost dat să îndur din partea elevilor!".

în două minute trebuia găsită subalterna, subcontrara, contradictoria şi contrara unei propoziţii particular-afirmative alcătuită de ei.

"ora asta m-aţi obosit fizic şi psihic ca niciodată! ar trebui să vă fie ruşine! uite, tot eu mă umilesc şi mă aşez pe scaunul ăsta, că nu mai pot sta în picioare!". s-a sprijinit de colţul catedrei gâfâind şi s-a prăbuşit pe scaun. s-au auzit un pocnet şi un ţipăt, iar doi băieţi au ridicat-o pe profesoară de lângă scaunul rupt.