aşteptare (mic poem)

de atâta aşteptare un sfert din mine te-a uitat

pe fundul oceanului au rămas strigătele noastre
ca nişte căluţi de mare Hippocampus

făcusem o baie de heliu lichid la -272 grade Celsius pentru tine

devenisem o galaxie nelocuită
sub formă de spirală

eram singur ca un afiş electoral de acum doi ani
eram ca o clădire dezafectată

acum – soarele îşi suflă lumina
cu un pistol pneumatic cu manometru

poem cu un căţel cibernetic

căţelul meu cibernetic rodea în măsele
oase de compsognathus şi tinichele

înghiţea lame bimetalice, termometre, becuri ergonomice
ce-şi exhibau complexele de radiaţii electromagnetice
pe acidul dezoxiribonucleic ca de Euglene
înghiţea lămpi şi ceasuri elveţiene

pe limba lui o silabă omnivoră
miriapod nebun ce îl adoră

căţelul meu cibernetic cu intestine
pline cu fluturi şi alte insecte homine

canidul meu mestecând cibernetic
fire conductoare de curent electric

(poem fără nume)

am avut memoria unui C3PO, un
microdispozitiv de 0,5 mm injectat
în corp, am fost important ca o
stelă mayaşă descoperită în
Honduras, ca amintirile – fosile
din lobul frontal al creierului
lui Sigmund Freud şi totuşi aidoma
unui bătrân orb, unui papagal cu
două capete,

am fost dăunător precum colesterolul,
puternic, chinuitor ca o migrenă
am fost, ţi-am provocat durere, am fost
groaznic ca un ceremonial luciferic.

acum – sunt aidoma unui cal mort, unei
dâre albe lăsate de-un melc pe-o frunză
de nuc, unei găini stresate, sunt sterp precum
un pământ lutos, un deşert.

( – funcţionez precum o bielă manivelă, precum
o rotiţă dinţată -)

o!

Franny si Zooey - Jerome David Salinger

traducere: Mihaela Dumitrescu

Jerome David Salinger, născut pe 1 ianuarie 1919, mort pe 21 ianuarie 2010, a fost un scriitor american cunoscut pentru firea sa solitară. A scris proză scurtă în perioada liceului reuşind să publice câteva scrieri în anul 1940 înainte de a fi recrutat în al doilea război mondial şi a încetat activitatea literară. În 1948 a publicat în revista "The New Yorker" povestirea „O zi perfectă pentru peștele-banană”, ce s-a bucurat de aprecierea criticii. A publicat ultima sa lucrare în anul 1965 şi a acordat ultimul interviu în anul 1980.

Ineditul din scrierile lui Salinger constă în personalitatea protagoniştilor. A creat personaje precum Holden Caulfield din romanul "De veghe în lanul de secară", Franny din nuvela "Franny şi Zooey".

Cartea "Franny şi Zooey" apărută în limba română în anul 2011 la editura Polirom constituie o mare galerie de caractere şi personalităţi diferite, de opinii şi "feluri de-a fi".

În nuvela "Zooey" interesantă e discuţia dintre Zooey şi sora lui Franny despre religie şi alte teme pe care o voi reproduce parţial aici:

"- Să ştii că vorbesc serios, Zooey, spuse Franny adresându-se oarecum pantofilor lui. Şi fiindcă veni vorba, tare aş vrea să te ridici în capul oaselor. De fiecare dată când se abat toate urgiile iadului asupra noastră, mi se pare ciudat că pornesc totdeauna chiar din locul ăla unde stai tu acum. Şi tu eşti întotdeauna acolo. Hai, te org fii bun şi ridică-te.
Zooey ridică ochii.
- După cum începusem să spun, n-am nimic împotriva rugăciunii. Indiferent ce crezi. Nu tu eşti prima persoană de pe lumea asta care s-a gândit s-o spună. Odată am umblat pe la toate magazinele Armatei... cu rugăciunea pe buze.
- Atunci de ce-o spui?"

Interesant e şi citatul din "Bhagavad Gita":
"Ai dreptul să munceşti, dar numai de dragul muncii în sine... Motivul pentru care munceşti nu trebuie să fie dorinţa de a culege roadele. Nu te lăsa niciodată pradă trândăviei."

din geologie

pământul, organism în stadiul intrauterin de viaţă, 70 la sută apă, 30 la sută uscat,
asemănător unui limax, moluscă gasteropodă, cu vegetaţii ierboase, terra cu magmă din silicaţi, cu nucleu.

pământul – fetusul tău de culoarea silicatului de zirconiu.

da, pământul însuşi era la început o pasăre cu 1001 de pliscuri, era plin cu reptile fusiforme, fosile cu guler din plăci cornoase şi protuberanţe nazale, cu stânci şi piscuri.

terra care îmi dădea naştere.

Pastel

    Norii treceau mari, greoi deasupra mea ca nişte iaci cu blana lânoasă şi cu o cocoaşă pe ceafă. Cerul avea culoarea unui spate de bursuc eurasiatic. Două femei conversau puţin mai încolo, pe o bancă, într-o grădină. Una dintre ele avea un aer curios de suricată, cealaltă – un aer misterios de hienă. Una din ele avea nişte dinţi ascuţiţi şi galbeni, cealaltă – o privire blândă şi o voce care parcă imita susurul unui izvor. Râsul celeilalte imita, de asemenea, zgomotul produs de o balastieră.
    Prima femeie avea o bluză maro. Atunci mi-am imaginat un struţ îmbrăcat cu bluza ei. A doua femeie avea o bluză cu floricele – pe ea mi-am imaginat-o ca pe o găină cu două capete asemănătoare celei din primul film horror Tehnicolor care a fost lansat pe 12 iunie 1924.
    Mai încolo, un bărbat cu aspectul respingător al unui chist îşi ţine copilul de mână. Lângă el e o femeie care zâmbeşte, dezvelindu-şi cei doi dinţi tociţi ca nişte vârfuri bătrâne de munte.
    Pe fundal văd o jumătate de om, sub norii ce treceau mari şi greoi ca nişte iaci pe cerul de culoarea unui spate de bursuc eurasiatic.

poem

Tu din familia Carcinus moenas,
erai întocmai unei detunături de puşcă Browning
cu mecanism fără cocoş, cu ţevi din oţel “Nitro” suprapuse,
cu mecanism de extracţie şi ejecţie a tubului cartuş,
cu mecanism de repetiţie,
erai misterioasă ce un dans al dervişilor,

tu - atât de frumoasă încât boşimanii auni – khomani
se adunau în jurul tău ca împrejurul unei surse de apă,
încât bacilii din aer îmbătrâneau cu o mie de ani pentru tine,
încât puteam să îţi cânt la banjo, la ukulele, la xilofon,

încât puteam să iau batista şi să şterg la ochi o reptilă din
ordinul Caudata pentru tine, încât puteam să mă transform în euglenă
verde, încât puteam să fiu complicat ca un cub rubic sau ca
încrengătura de eucariote Rhodophyita, încât puteam să suport
muşcătura unui varan sau a unui şarpe cu clopoţei de asemenea doar
pentru tine.

O, pirogravuro, vipero, o, lamă bimetalică, m-ai ucis cu veninul tău
şi substanţa ta anticoagulantă, o, păienjeniţo, m-ai poluat ca o necroză
de cap femural, ca o radiaţie, m-ai vânat ca un liliac, o!

Emilio Salgari - Corsarul Negru & Regina Caraibilor

Emilio Salgari s-a născut în anul 1862 la Verona (Italia) şi a murit în anul 1911 la vârsta de 48 de ani în Torino (Italia). A fost un autor de science fiction şi aventură foarte cunoscut. Nuvelele şi romanele sale au fost ecranizate în repetate rânduri; primul film, adaptare după o nuvelă de Emilio Salgari, a fost regizat de Giovanni Pastrone în anul 1908.
Emilio Salgari a fost apreciat de scriitori cunoscuţi cum ar fi: Umberto Eco (Italia), Gabriel Garcia Marquez (Columbia), Isabel Allende (Peru), Carlos Fuentes (Mexic), Jorge Luis Borges (Argentina), Pablo Neruda (Chile) şi nu numai.
Emilio Salgari a fost imitat de mulţi scriitori ai momentului cum ar fi Luigi Motta şi Facelli Emilio.
Cea mai importantă serie scrisă de Emilio Salgari intitulată "Corsarul Negru" include 5 titluri printre care romanul cu acelaşi nume şi "Regina Caraibilor".
Un moment emoţionant din romanul "Corsarul Negru" a fost atunci când corsarul a dat dovadă de onoare şi demnitate respectându-şi jurământul de a-i răzbuna pe fraţii lui, abandonând-o pe fata pe care o iubea într-o barcă pe mare în mijlocul unei furtuni. A făcut acest lucru pentru că aceasta Honorata Alice de Van Guld era fiica guvernatorului Van Guld, guvernator care îi ucisese mişeleşte pe fraţii lui, Corsarul Verde şi Corsarul Roşu. Cei mai bravi gentilomi din Tortuga spânzurându-i. Alături de Carmaux şi Van Stiller, doi marinari şi prieteni de nădejde, bravul Corsar Negru s-a ales în Flandra şi a luat cadavrele fraţilor săi, aruncându-le în mare.
E de amintit şi fragmentul în care Corsarul Negru împreună cu Moko (un negru), Van Stiller şi Carmaux au cucerit fortăreaţa San Juan - păzită de 600 de soldaţi spanioli. Au reuşit acest lucru doar din cauza faptului că era noapte - condiţii propice pentru a-i păcăli pe soldaţi. I-au spus conducătorului spaniol că sunt foarte mulţi şi bine înarmaţi în timp ce ei erau 4 şi drept armă aveau doar o bardă. Spaniolii au părăsit fortăreaţa de bună voie, fără să ştie că au fost înşelaţi.
În romanul "Corsarul Negru" m-a mai impresionat şi secvenţa când a fost ucisă Yara, o indiancă fidelă Corsarului Negru, de către un soldat spaniol înarmat.
Din romanul "Regina Caraibilor" e de amintit fragmentul în care Moko încearcă să ia nişte ouă de vultur pescar de pe insula Petit Pin unde naufragiase. Reuşeşte, ucide şi puii  mari cât nişte claponi cu câteva lovituri de pumn de abia ieşiţi din ouă, dar este prins de femela vultur. Reuşeşte cu greu să scape străpungând vulturul cu un cuţit în piept.
E de amintit şi întâlnirea Corsarului Negru cu Duhul Mării, Duhul Mării fiind supranumele reginei indienilor care îi capturase pe corsari pe insula Petit Pin. Acest Duh al Mării era de fapt "Honorata Van Guld".

Dispariţia fluturilor somnoroşi

Un flutur bleg, bolnav de somnoroză
se-aşează tremurând, uşor pe-o roză

şi dânsa, bolnavă de scleroză
şi acţionată de-un rotor moluscoid

ce produce cromozomi şi impulsuri de glutacid,
se transformă încet într-un lichid

în care fluturul, 99 la sută apă
se dizolvă sau se îneacă

crezând că-i o muzică jazz
apa cu luciu zelot, de atlaz

în care de veacuri fluturi somnoroşi
s-au înecat, devenind movi sau roşi

din albaştri sau portocalii,
din fluturi zurlii

în fluturi care nu există.

Ce poveste tristă!

***

realitatea e un pescărush pe nume mishu
un pescărush pe nume mishu
alburiu cum e crida unei aşteptări
în parcul cu statui uriaşe
şi palme întinse
palme albe întinse de aşteptare

da realitatea e un pescărush pe nume mishu
îl cunoşti
îl simţi deasupra ta
ca un nor de bitum stropit cu untdelemn
nor cu o constituţie fizică de bou moscat
nor cu cod de bare cu CNP
ca o văcuţă albă urcând dealul
urcând

realitatea ca un pescărush pe nume mishu
transformându-se treptat
în fumul fabricii de îngrășăminte
fum care îşi întinde gâtul lung de girafă
cu bot de ciobănesc carpatin la capăt

tu poţi ucide

tu poţi ucide asemeni unui virus care s-a instalat confortabil în cavitatea toracică
şi doreşte să distrugă ţesutul precum o sapă rotativă

eşti atât de frumoasă încât nu ar trebui să fii liberă

tu poţi da ceasurile cu o oră înainte sau înapoi doar uitându-te la ele
poţi deplasa meridianul zero
poţi face pământul să nu se mai rotească în jurul soarelui
poţi să te volatilizezi când vrei
poţi declanşa o implozie la moara gliga
de asemenea doar cu privirea

(tu frumoasă ca o rotaţie a pământului în jurul axei sale)

(şi) tu ai fost pe rând:
termită
vierme de mătase
arici
veveriţă
hârciog
urs ai fost
ai fost rechin
şi apoi recipient cu anestezic

(iubito)