frunzadinpalma.blogspot.com Web analytics

frunza din palmă: mai 2016

27 mai 2016

...

Petronel îi spunea lui Nicolas: "uă, eram șî eu pi lângî bisericî, era searî, ieri sau alaltăieri șî mi-o dat un leu baba aia cari stă în sat pi lângî bunicî-ta, mereu îmi dă bani când mă vedi, șî m am dus la cafenea șî mi-am luat o țâgarî, cî n-avem niciuna, șî am venit înapoi aicea la bisericî la Moisi în fațî sî fumez!" "șî ci-i cu asta, uă?" a întrebat Nicolas, "stăăi uă, după ci am fumat m-am dus spri parc sî am văzut o mâțî, era micî așa șî neagrî, rasa mamii ei. undi-i lanu ceala di porumb, acolo era, șî m-am dus ș-am mângâiat-o, stăte s-o mângâi javra, era simpaticî, da m-am ofticat pi e șî am luat-o di coadî șî am aruncat-o pânî-n mijlocu câmpului, dumnezău mamii ei di mâțî!"

20 mai 2016

...

Gelu and Maria were sitting on the bank in the front of the block. Gelu said her: "Maria,are you crazy? I said you not to scratch your pussy in public!" "Shut up, stupid pig, fuck you! It s my pussy, I scratch it wherever I want!" "Maria, that s not ok, go home, you are drunk!" "you are drunk, bastard! you have Sida from your bitch, you fucked her in my bed, crazy old man! I don t want you, you don t enter in my house from now! go to your mother!" "My mother is dead from 1968, are you crazy? Maria, you are drunk, go home!" Gelu lighted a cigarette and Maria said to him: "give me a cigarette, Gelu!" "This is the last, we will share it!" "I will not share any cigarette with you, you have Sida!" "shut up, fucking bitch!" Gelu screamed and raised, applied her a slap over her face, "I will kill you, old pussy!" He stranguled her until a neighbour screamed: "Gelu, you are killing her, are you crazy? Fuck old man, let her alone!". Gelu went in the house, Maria stoped crying, found Gelu s cigarette on the grass and started smoking it.

13 mai 2016

...

Iri a întrebat la una din mese pe terasa barului: "uă băieţi, n-aveţi o ţâgară?" "n-avem, uă, îmi pare rău!", a mers la următoarea: "n-aveţi, uă, o ţâgară?" "n-avem, uă, cumpără-ţ!" "da n-am bani!" "şi-i vina mea? du-te la muncă în morţii mă-tii!", la următoarea: "n-avem, dă-te dracu de aici!", a plecat de pe terasă şi l-a întâlnit pe Dinu, "uă, dă o ţâgară, hai fii băiat, că nu-mi dă la bar pe datorie!" "îţi dau dacă îmi prezinţi detaliat şi fără fisuri de ordin logic originea ţigării din cele mai vechi timpuri! cine a inventat propriu-zis ţigara?" "hai uăă, nu fă mişto de mine, dă o ţâgară!" "nu fac mişto, jur! de ce s-a gândit ăla care a inventat ţigara să o inventeze, cu ce inova ea modul de consumare a tutunului de până atunci?" "uăă, eşti prost, ce pula mea ai, dă o ţâgară!" "eu te-am întrebat ceva, politicos este să-mi răspunzi, îţi sugerez să studiezi codul bunelor maniere! să revenim, te întreb ceva mai simplu: ce componente are ţigara?" "filtru şi ţâgară, hai, uă, dă odată!" "într-adevăr, se poate să aibă filtru sau nu! dar ce rol are filtrul? cu ce te ajută?" "ce dracu ai, uă, Dinu, dă odată ca să plec!" "spune-mi ce rol are filtrul, eu nu ştiu şi sunt curios!" "păi dacă nu ştii, de ce mă întrebi?" "asta se cheamă evitarea răspunsului! ia spune-mi atunci care e diferenţa dintre filtrul de celuloză şi cel de carbon!" "de unde dracu să ştiu eu asta, uăă!?" "ăla din celuloză e filtrul portocaliu, îl au în general ţigările mai tari, celălalt de carbon e apărut nou, acum! şi aşa, ca să ştii tu pe viitor, ţigara a fost inventată în triburile din vechea Chină, ca înlocuitor al pipelor, şi se umplea cu mentă, piper, nu se descoperise tutunul atunci, abia Christofor Columb l-a adus în Europa după descoperirea Americii şi avea avantajul că se consumă mai rapid decât o pipă! mai vrei să ştii altceva?" Iri l-a privit pierdut şi a întrebat: "îmi dai o ţâgară acuma?" "nu am uă, îmi pare rău!" i-a răspuns sec Dinu.

6 mai 2016

...

Victor was outruning by the Casian's dog, a chiuaua who was barking at him, "he is biting me, keep the dog in your garden, heeeelp, heeelp!" Victor was screaming, but Casian said: "keep calm, it is inoffenssive", he was laughing looking at his dog chaising Victor, "you are so stupid, Victor!" "nooo, nooo, catch your dog, aaaa! catch it, bastard, now, do you hear me?". Victor ran on the Church's Street, Lemon Street, Lilac Street, in a left house, in a garden where he met an alcoholic man whit a choper in his right hand who said: "go away, you want to steal my shackles, go away!", Victor looked back and descovered that the dog wasn t chaising him now. 

2 mai 2016

Tunsori de-a lungul timpului

încă din Antichitate, "coafurile" reprezentau un domeniu la acelaşi rang cu arhitectura, arta, literatura. 

Grecii antici acordau multă atenţie tunsorii, cel mai important element, atât la bărbaţi, cât şi la femei, fiind buclele. Culoarea "Antichităţii" în materie de păr a fost blondul, nuanţă care corespundea cu un statut social înalt şi o apropiere mai mare faţă de divinitate. De asemenea, părul blond mai semnifica puritate, inocenţă şi, totodată, atracţie sexuală. Bărbaţii foloseau praf de aur şi polen pentru a-şi vopsi părul, femeile potasiu şi petale de floarea soarelui. Au apelat şi la ulei de măsline şi suc de citrice. la un moment dat, apăruse printre bărbaţi moda "smocului" ridicat în faţă, susţinut de o panglică, tunsoare adoptată în special de oamenii de rând şi sclavi.

spre deosebire de atenieni, spartanii obişnuiau să taie părul copiilor, iar adulţilor îl lăsau să crească în voie. conducătorii armatelor obişnuiau să-şi vopsească părul şi să-l ridice pe cap în diverse feluri. pentru fixarea coafurii se foloseau fierul de frizat şi piepţeni cu un rând dublu de dinţi de grosime diferită, făcuţi din bronz, din os, din solzi sau din fildeş, adesea admirabil decoraţi.

în schimb, pentru egipteni, coafura contribuia la "amprenta" personală şi la libera exprimare -ei iubeau inovaţia şi aveau o mentalitate deschisă şi în acest domeniu. obişnuiau adesea să poarte peruci, semn al nobleţei, atât cu rol estetic, cât şi practic: erau un "scut" foarte bun împotriva păduchilor. însă, contrar părerii generale, nu toţi egiptenii purtau peruci: un stil des întâlnit la ambele sexe era părul lung, pieptănat după urechi şi lăsat liber pe umeri. pe lângă peruci, aristocraţii egipteni şi mai ales faraonul purtau pe cap diverse coroane şi bijuterii decorative.

sumerienii şi babilonienii, locuitorii Mesopotamiei, nu acordau o prea mare atenţie coafurii. bărbaţii obişnuiau să renunţe "total" la păr sau să păstreze o coafură practică, păr scurt sau mediu, iar femeile îl vopseau blond şi îl lăsau să crească în voie. în acea perioadă, în Mesopotamia, a fost descoperită "henna", substanţa naturală atât de apreciată şi utilizată astăzi pentru vopsit părul sau pentru tatuaje.

chinezii, sub influenţa puternică a confucianismului, acordau o mare importanţă modului în care îşi aranjau părul. un păr tratat neglijent era considerat semn de "depresie". cum China este un conglomerat de oameni şi grupuri etnice, existau multe stiluri specifice fiecărei regiuni.

în timpul dinastiei Tang, atât bărbaţii, cât şi femeile purtau părul lung, iar ornamentele erau simple. specific bărbaţilor era barba crescută haotic şi părul prins în coadă. în timpul dinastiei Ming, bărbaţii îşi prindeau părul într-un coc, iar femeile îl lăsau să crească în voie, fără să-i aplice vreun ornament. în schimb, dinastia Qing a adus cu ea multe inovaţii în ceea ce priveşte tunsorile, multe din stilurile de atunci putând fi întâlnite şi în China de astăzi, mai ales la călugării budişti. bărbaţii aveau jumătatea din faţă a capului rasă, iar cea din spate cu părul lăsat în voie sau împletit într-o coadă. femeile acordau mare importanţă ornamentelor, deoarece ele confereau un statut social mai ridicat şi le diferenţiau. de obicei, păturile sociale mai joase, sclavii sau simplii muncitori, adoptau coafuri normale ce nu îi scoteau în evidenţă. în China antică, fiecare regiune avea particularităţile ei în materie de coafuri, fie că e vorba de ornamente sau mod de aranjare. de asemenea, coafura avea legătură şi cu religia, budiştii deosebindu-se de confucieni sau animişti. femeile căsătorite aveau, iarăşi, un stil specific: părul le era împletit într-un coc care se orna cu fluturi sau greieri din aur, iar tăierea părului era considerată "mutilare". în sud-vestul Chinei, în provincia Guizhou, locuia tribul Long Horn Miao. atât femeile, cât şi bărbaţii, obişnuiau să poarte peruci foarte mari şi să execute dansul Gaoshan.

în India antică, "coafura" era un subiect ignorat, teritoriul fiind locuit pe atunci de negroizi, australoizi(mulatri) şi mongoloizi. odată cu sosirea "arienilor" (cei cu pielea albă), lucrurile s-au schimbat, tunsorile diverse au devenit "opere de artă" precum desenele pe piatră sau sculpturile. din India, este originar şi celebrul "masaj la cap" cu proprietăţi relaxante.
în perioada vedică, în India, femeile purtau părul lung, dar îl acopereau cu un voal, iar bărbaţii nu aveau voie să aibă păr şi se "descotoroseau" de el. în perioada greco-budistă, bărbaţii şi femeile îşi lăsau părul să crească în voie, încercând să imite reprezentarea antropomorfă a lui Buddha. un procedeu cunoscut şi astăzi în India este tunderea completă a părului copiilor până în 7 ani, pentru a reprezenta puritatea. de asemenea, indienii au inventat, în decursul a 4000 de ani, tratamentele pentru păr pe bază de lapte de cocos, miere, ulei de migdală.

în tradiţia musulmană, părul era strâns modest şi ascuns sub turban, fes, sau, în cazul femeilor, sub văl. şi femeile, şi bărbaţii mergeau de regulă la hammamuri (băi publice), unde bărbaţii erau bărbieriţi (uneori raşi pe tot capul, cu excepţia unei şuviţe din creştet), iar femeilor li se spăla părul şi li se clătea cu henna.

africanii şi-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau poziţia socială. unii îşi rădeau capul şi pictau scalpul cu argilă şi unsoare. alţii îşi decolorau părul cu amoniac şi îl fixau cu bălegar. la triburile Massai, bărbaţii care nu erau războinici şi femeile purtau capul ras, iar războinicii îşi legau părul de pe frunte în trei codiţe, iar părul din spate era prins într-o coadă lungă până la omoplaţi. fetele din tribul Ibo se rădeau în cap, apoi lăsau părul să crească doar pe unele porţiuni, conform unui model complicat desenat pe pielea capului.

în America Pre-columbiană, indienii, bărbaţi şi femei, aveau capetele rase în întregime cu ajutorul unei lame din scoică sau piatră, cu excepţia unei creste sau coame de păr lung.

în Evul Mediu, "moda" în ce priveşte tunsorile în Europa a fost influenţată de barbarii care au cucerit-o: ei purtau plete lungi şi barbă. începând cu secolul IX, nobilii de pe continent au început să poarte părul până la bărbie şi să renunţe la barbă. după cucerirea normandă a britanicilor, moda s-a schimbat, revenind la părul lung, buclat şi barbă. în secolele XIII şi XIV, părul s-a purtat rotunjit, până la umeri, în stilul numit paj. Stilul "castron de pudding", care lăsa urechile descoperite, la modă în secolul XV, a pierdut teren în faţa aceluiaşi "paj", care se purta mai simplu în nordul Europei şi aranjat cu meticulozitate în Italia. Clerul se distingea prin această tunsoare, evidenţiată printr-o porţiune rasă din pielea capului, de obicei rotundă. Forma sa exactă a fost subiectul unei dispute între Biserica Celtică şi cea Romană în sec VII, cea din urmă având câştig de cauză. 

în secolul XVI, după ce regele Francisc I şi-a ars din greşeală părul cu lumânarea, bărbaţii au trecut la un păr scurt, fără mustaţă sau barbă. la începutul secolului XVII, domnii purtau plete lungi, buclate, care cădeau peste gulerele mari şi albe. deseori, părul era prins la spate cu o panglică, mustaţa era tunsă îngrijit, iar barba în formă de cioc. mai târziu, bărbaţii au început să-şi radă complet mustaţa şi barba, iar părul să şi-l acopere cu bonete acasă şi cu peruci lungi în societate.

în secolul XVIII, perucile au devenit mai mici şi mai uşoare, pudrate cu alb. unele peruci se terminau cu o buclă lungă la spate, prinsă cu o fundă din catifea neagră sau împletită sau învelită într-un săculeţ de mătase. magistraţii, militarii şi marinarii aveau peruci diferite, specifice fiecărei meserii. în jurul anului 1780, a apărut o reacţie de respingere a acestor extravaganţe ce a condus la stilul "arici", constând într-o masă bogată de bucle.

în această epocă, "frizerii" au format o breaslă distinctă. cei mai apreciaţi erau bărbaţii, mulţi dintre ei având experienţă în producerea perucilor.

în secolul XIX, Revoluţia Franceză şi Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentru simplitate şi antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor. atât bărbaţii, cât şi femeile, îşi tăiau părul foarte scurt, în genul împăraţilor romani. pe măsură ce comerţul s-a dezvoltat, bărbaţii au acordat din ce în ce mai puţin timp îngrijirii părului, coafurile simplificându-se - purtau părul mai mereu scurt, uneori ondulat şi aranjat cu ulei de maccasar.

în secolul XX, urmare a schimbărilor produse de Primul Război Mondial, femeile de pretutindeni s-au tuns bob în semn de emancipare socială şi politică. bărbaţii au adoptat părul tuns scurt, în general, simplu, mergând până la tuns perie. 

în anii 60, tinerii nonconformişti(hippies), au impus un nou stil. această mişcare şi-a avut originile în aşa numita Generaţie Beat, Beatnik, o "uniune" a tinerilor americani care susţineau libera exprimare şi erau împotriva cutumelor impuse de societate. într-o perioadă în care majoritatea bărbaţilor adoptau un stil practic, adaptat activităţilor zilnice, aglomeraţiei oraşului, generaţia Beat era adepta pletelor, a bărbii mari şi relativ-neîngrijite şi a neglijării totale a stilului vestimentar. urmaşii lor, numiţi "hipsteri", au căutat să diversifice atât stilul vestimentar, cât şi tunsorile. în general, au plete, barbă şi o îmbrăcăminte viu colorată. un artist hippie foarte cunoscut este mick jagger. 

mişcarea hippie a ocupat un loc fruntaş printre curentele "de opinie" până în anii 80, când bărbaţii au început să adopte o ţinută ce exprima "eleganţă şi masculinitate": mustaţa stufoasă, precum a celebrului actor hollywoodian Tom Selleck şi celebrele cămăşi hawaiene descheiate pe jumătate. încet-încet, au dispărut pletele lungi, eventual prinse într-o coadă şi s-au răspândit tunsorile până la umeri, cu cărarea pe mijloc. de asemenea, specifică acelei vremi era şi utilizarea fixativului în exces. în schimb, rockerii purtau părul cât mai lung şi haotic aranjat: cei de la Misfits, Poison sau Guns and Roses de exemplu. părul era lung, vâlvoi, dat cu celebra spumă Aqua Blue care conţinea o substanţă ce dădea strălucire părului. curentul a murit încet-încet, ultimii care s-au tuns fiind cei de la Metallica, în 1996. de asemenea, prin anul 1986 a apărut moda: tunsoare scurtă în părţi şi o creastă adunată şi teşită pe frunte - celebrul Devilock, promovat de trupa Misfits. contrastând cu părţile tunse cu măsura 1 sau 2 cel mai adesea, "movila" pe păr din centru era întinsă cu placa şi ajungea de obicei până sub bărbie. Devilock s-a răspândit foarte mult printre trupele rock asiatice, în special chineze.

de-a lungul timpului, au apărut mai multe tipuri de coafuri ce au încercat să inoveze moda din acel moment. perioada de "glorie" a acestei tendinţe au fost anii 50. tunsoarea Pompadour, spre exemplu, regăsită în imaginea lui James Dean, este caracteristică prin faptul că posesorul ei are părul scurt pe laterale şi lung, aranjat pe stânga sau pe dreapta în partea de sus. acest stil e adoptat şi în zilele noastre la scară largă, mai ales printre promotorii curentului Vintage şi printre cei care îşi doresc să îşi adapteze tunsoarea unei ţinute elegante. de asemenea, tunsoarea Ducktail, specifică tot anilor 50, nu era foarte diferită de Pompadour, dar era marca celor "rebeli", "nonconformişti". părţile erau tunse scurt, iar părul din mijloc era dat pe spate, o tunsoare de asemenea foarte populară în zilele noastre mai ales printre adolescenţi. această tunsoare a câştigat în popularitate odată cu legenda Rock an roll-ului, Elvis Presley. Ivy League era "coafura serioasă" din acel timp, viitorii studenţi ai universităţilor Harvard, Oxford sau Cambridge optau pt ea. în prezent, Matt Damons are o asemenea tunsoare, părul are aceeaşi dimensiune pe toată suprafaţa capului. totodată, Quiff, adoptată de Elvis Presley mai târziu, ce consta în părul vâlvoi, relativ scurt, tuns aproape egal, puţin mai scurt pe părţi, a marcat evoluţia tunsorilor din anii 50, alături de Mohawk, specifică atât subculturii Punk, cât şi triburilor indigene din America de Nord, o tunsoare privită ca cel puţin excentrică astăzi, reprezentative pentru ea fiind părţile rase şi creasta de pe mijlocul capului, de diverse culori. această tunsoare poate fi observată la membrul trupei punk-rock Unseen, Mark Unseen. în anii 60, Beatles a consacrat coafura "The Shag", tip bob, dar criticii susţineau că orice păr crescut neîngrijit putea fi încadrat în acest trend. părul se ţinea până la bărbie, cu o formă de "castron" şi cu un breton până aproape în dreptul ochilor. tot în aceeaşi perioadă, s-a remarcat şi tunsoarea afro, purtată în special de afro-americani, dar şi de alte etnii cu părul foarte creţ, care pieptănat ajungea în "aura" aceea care înconjura capul. o alternativă la tunsoarea afro era cea comic numită "rânduri de porumb", ce consta în părul strâns pe lângă cap în rânduri până la spate, unde se strângea în codiţe strânse şi ele. specifică celor din confesiunea Rastafari era tunsoarea "Dreaduri"(dreadlocks), întâlnită şi la artistul Bob Marley, care consta în împletirea sau croşetarea cu ceară a cât mai multor codiţe pe care le lăsai să crească în voie. în anii 70, s-a remarcat tunsoarea Mullet, scurtă în părţi, faţă şi creştet, dar lungă în spate, bazându-se pe deviza: "Petrecerea în spate, afacerile în faţă!". într-o perioadă, şi în România, în cadrul etniei rrome şi cântăreţilor de manele, era o modă în a purta tunsoarea Mullet - în ziua de azi e asociată cu clasele sociale inferioare. tot o tunsoare asociată claselor sociale inferioare este şi "coada de şoarece", din părul tuns unu apărea la ceafă o şuviţă liberă sau împletită. interpreţii români de manele au adoptat şi această tunsoare. mişcarea punk underground din anii 80 a generat tunsoarea Liberty Spikes, "ţepii libertăţii", o coafură greu de realizat, cu multe asemănări cu cea punk clasică, doar că ţepii erau îndreptaţi în direcţii diferite şi se intersectau ocazional. punkiştii foloseau pentru ridicarea părului în acel stil de la ouă, la săpun sau aracet. tot în anii 80, părul permanent, paradoxal, a constituit o modă în rândul bărbaţilor, toţi bărbaţii îşi făceau părul permanent şi foloseau fixativ în exces, contrar modei din zilele noastre, când tot mai multe persoane cu părul ondulat sau creţ apelează la tratamente de îndreptare. concomitent cu mişcarea celor ce optau pentru "permanent", bărbaţii "conformişti" purtau tunsoarea "castron", care, în ciuda rezonanţei hilare, se realiza punând un castron pe cap şi tăind tot ce ieşea de sub castron. o tunsoare care a reuşit să inoveze în acel timp, High-top- Fade, purtată în special de afro-americani, semăna extrem de bine cu "guma de la creion" şi consta în părul ras în zona gâtului şi ridicat drept în sus, apoi tuns drept deasupra. a fost popularizat de către Will Smith şi Kid n Play. de asemenea, a apărut şi tunsoarea bantu, constând într-o combinaţie dezordonată de şuviţe şi ţepi.

în anii 2000, a apărut "fauxhawk", "un strop de punk în viaţa unui om normal", părul din partea frontală a capului era ridicat în mod exagerat, iar pe părţi era lăsat la voia întâmplării. tot în anii 2000, a fost în vogă curentul "emo". frizura lor e complicată şi necesită multă atenţie, părul fiind îndreptat cu placa, lăsat în ochi, ras pe jumătate uneori. este o tunsoare privită peiorativ, cei din curentul emo fiind etichetaţi "satanişti" sau "sinucigaşi". în acelaşi timp, a apărut curentul "skinhead", care, mai direct, reprezintă părul tuns de tot, ras, o tunsoare asociată cu militarii, recruţii, deţinuţii sau membrii mişcării "neo-nazi".

una din cele mai comice tunsori se numeşte "şuviţa peste", constând într-o şuviţă de păr peste chelie, tunsoare adoptată în România de Traian Băsescu, iar în America de Donald Trump, Homer Simpson.

totuşi, în afara acestor curente, există tunsori adoptate strict de o persoană sau de un grup restrâns, dar care totuşi au făcut furori, spre exemplu, bărbatul tuns unu pe tot capul, iar în partea din spate, cu modelul unui şobolan, căruia îi creşte chiar şi o codiţă pe care respectivul bărbat a împletit-o. tot din categoria modelelor în păr, un bărbat şi-a "desenat" pe partea din spate a capului modelul unui om aşezat pe vine, al unui veceu şi al materiei fecale "produse" de acel om. de asemenea, un bărbat, aparent jucător de golf, avea o coafura normală, tip Ivy League, păr de dimensiune medie, cu aceeaşi dimensiune pe tot capul, dar pe mijloc îşi făcuse o "cărare" cu 0, ca un şanţ care-i străbătea tunsoarea. celebru este şi cazul a patru bărbaţi cu tunsori diferite, ce constau în părul foarte scurt şi modele diferite în păr, dar care dacă îşi aşezau capetele într-o anumită poziţie, creau portretul unui bărbat. 

coafurile au evoluat în istorie în funcţie de activităţile pe care le desfăşurau preponderent oamenii şi de gradul de deschidere către idei noi din regiunea respectivă.