Fericire de Raymond Carver (traducere proprie)

Devreme, e încă întuneric.

La fereastră, eu și cafeaua.

Doi băieți împart ziarele.

Poartă șepci, pulovere, unul are un rucsac pe umăr.

Sunt fericiți și nu spun nimic

și, dacă ar fi putut, s-ar fi ținut de mână.

E devreme și ei fac asta împreună.

Cerul se luminează, luna încă se reflectă în apă

atât de frumos încât moartea, chiar iubirea nu mai contează.

Fericire.

Vine neașteptat

Și pleacă la fel. Într-adevăr, în fiecare dimineață vorbim despre asta.

...

Maria a închis ochii, a tras din țigară, a scos fumul pe nări și a băut din doza de energizant. și-a privit unghiile cu oja roz decojită, a mai tras un fum, l-a suflat lung și și-a așezat bluza peste sâni. Ana privea în gol, sprijinită de zid, mișcându-și capul pe ritmul melodiei ce răsuna din boxa portabilă. 

"ce-i asta, fă?" a întrebat Maria, "o cântî unu', fă, Mario din Ferentari, di la Țâmburaș o știu!". "îi mișto!" a replicat Maria și i-a întins Anei jumătate de țigară. ea a stins-o de zid, a privit-o câteva secunde și a așezat-o în buzunarul gecii.

"ce faci, fă?" a întrebat Maria, "da eu disearî ci fumiez?!" a răspuns Ana și s-a așezat pe bordură să-și lege șireturile. "ai văzut ci papuci am, fă? di la outlet i-am luat, nu știi tu di astea!" a spus și a izbucnit în râs, "ci china-shop vrei sî zici!?" a replicat Maria, și-a privit reflecția în ecranul telefonul și și-a țuguiat buzele. s-a aplecat după doza de energizant de pe asfalt, fusta i se ridicase lăsând la iveală o parte din chiloții albi, iar Ana i-a aplicat o palmă peste fese. 

un bărbat gras le privea mușcând dintr-un hamburger, ștergând sosul din jurul gurii cu mâneca salopetei.

...

"bossule, m-o văzut ăsta ieri cu autobuzu', mânca-ț-aș sufletu' tău, că de ce oprești în stație, că dacă sun acuma la poliție? da' ce, bă, îmi zici tu mie unde să opresc? poate o văd pe sor-mea în stație și tre' s-o iau, ce treabă ai tu? poliția îmi zice unde să opresc, nu tu! și s-o trezit vorbind și goria aia care am luat-o, că mă grăbeam și am urcat și eu în mașină, și să vez' ce s-o ambalat omu'. era și gras, așa, i-am zis, dă-te-n pula mea de aicea că te calc în picioare, ascultă-mă ce-ți spun! e pământu' lu mă-ta stația asta?", a spus șoferul accentuând ultima silabă din fiecare cuvânt, a aprins o țigară și a aruncat pachetul gol prin fereastra deschisă. și-a șters nasul cu mâneca bluzei, a depășit pe partea dreaptă mașina din față. "paraipan, mergi pe banda întâi dacă ai 30 la oră! vorbește la telefon, boșorogu', îl sună gagică-sa!" a spus și a izbucnit într-un hohot de râs. "bossule, eu am fost în toată lumea asta, așa prostie ca în România asta eu n-am mai văzut. să te duci, fratele meu, în Franța să vezi civilizație, nu aicea cu toți jegoșii! și oamenii dă altfel bună-ziua, altfel te respectă pân' la urmă!". a rotit la maxim butonul de volum al casetofonului din care răsuna "ne stăă prea frumos, să ne amăgiim, suntem prea uniți, ca să ne mințiiim", a deschis complet geamul și a claxonat fata în colanți de pe trecerea de pietoni. "nu-i place manelele, nici nu se uită! du-tee, făă, panaramo!".

"A man went before a strange God" de Stephen Crane(traducere proprie)

Zeul multora, un chip trist.

Și zeul tună zgomotos, 

Înfuriat, pufăind.

"Îngenunchiați,

Fiți umili și aduceți ofrandă

Majestății mele sublime!"

Omul a plecat. 

Apoi a mers la alt zeu - 

Zeul gandurilor lui ascunse.

Și acesta l-a privit

Cu ochi blânzi

Cu infinită înțelegere

Și a spus, "Bietul meu copil!"