...

se întinsese de-a latul şoselei, pe spate şi bloca trecerea unui bmw cu numere străine. şoferul a deschis geamul şi a strigat: "ce morţii mă-tii stai pe stradă!" claxona, înjura, femeia nu avea nicio reacţie, privea într-un punct fix şi mormăia. şoferul a coborât, "dă-te-n pula mea odată!" şi a lovit-o cu piciorul, fapt care a stârnit reacţia contrariată unui domn cu barbă foarte mare, murdar ce tocmai ieşise din barul din apropiere. "măi băiete, de ce o loveşti? poftim educaţie!" "taci în morţii mă-tii de boschetar!" a răspuns şoferul şi a încercat să o ridice, însă nu a făcut faţă greutăţii ei mult peste medie.

a încercat să o strige, să o zgâlţâie, să-i aplice palme peste faţă, femeia privea pierdută şi bolborosea ceva. un domn în uniforma celor de la Bratner a sărit în ajutorul şoferului, au apucat-o de ambele mâini şi au smucit-o, forţând-o să se ridice. ea îi privea şi zâmbea tâmp, clipea, scotea limba şi izbucnea în râs isteric. domnul în uniforma Bratner a întrebat-o: "vreţi să vă ducem acasă?"

ea l-a privit, a zâmbit dezvelindu-şi dinţii mici şi galbeni:

"îmi poţi spune Ramona, Rami de fapt!"

...

doi bărbaţi căutau peturi în movila de gunoaie de lângă blocul A6, le sortau după mărime, le strângeau în saci menajeri pe care îi încărcau în căruţa "parcată" la distanţă de câţiva metri. o femeie în colanţi animal print şi cu un fes roz, în ciuda căldurii insuportabile, alerga în jurul blocului. vecinul de la 2 căra un televizor vechi în braţe, soţia îl striga de la geam: "hai odată, uă!" iar el se prefăcea că nu o aude. observând un băiat care trecea pe stradă, dintr-o cameră fără geam de la parter, o femeie strigă: "băiatu, băiatu, ai un leu?"

Distrugere totală - William Carlos Williams(traducere proprie)

Era o zi friguroasă.

Am îngropat pisica,

i-am luat căsuţa

şi i-am dat foc

în curtea din spate.

Puricii care au scăpat

pământ şi foc

au murit de frig.

duelul

stătea pe pătură în spatele blocului, cu ţigara în colţul gurii, citind dintr-o revistă Avon. "joacă-te frumos, Kevin, mamă!" şi-a strigat copilul care intenţiona să arunce un bolovan în direcţia lui Alberto. "lasă-mă, fă, în pace!" i-a răspuns el, străduindu-se să ridice bolovanul. Alberto râdea batjocoritor: "e mai mare bolovanu ca tine, prostule!" "da de ce-l înjuri, în rasa mă-tii?! a intervenit mama lui Kevin. s-o înjuri pe mă-ta!" "taci, fă, odată, lasă-mă să mă joc!" a strigat Alberto. "fă să-i zici lu mă-ta!" i-a răspuns ea.

"te provoc la duel!" a urlat Alberto. Kevin a alergat spre el, a încercat să-i aplice un pumn în figură, dar Alberto i-a prins mâna, l-a tras înspre el profitând de forţa mai mare, s-a strecurat în spatele lui şi l-a imobilizat. 

"să te văd cum mai scapi acum!" Kevin a reuşit să-şi elibereze o mână şi l-a strâns de testicule. Alberto se înroşise, ochii îi ieseau din orbite, tremura, dar refuza să-l elibereze. încet-încet strânsoarea slăbea. Kevin a reuşit să-şi elibereze şi mâna cealaltă şi îl trăgea pe Alberto cu toată forţa de obraji.

scăpă, iar Alberto căzu în genunchi plângând. îl înjura, dar cuvintele nu se înţelegeau clar. "mama, mama, Alberto s-a lovit la coaie!" a strigat Kevin râzând. "las că-i trece!" îi răspunse ea şi continuă să citească din revista Avon. 

Recenzie film - Chernobyl Diaries

Chernobyl Diaries este un film apărut în 2012 în regia lui Bradley Parker şi având ca actori principali pe Jesse McCartney, Jonathan Sadowski, Olivia Taylor Dudley. 

povestea are în atenţie şase persoane de origini diferite care refuză o vacanţă la Moscova pentru a încerca ceea ce se numeşte "turism extrem", o călătorie în Pripyat, un oraş părăsit din zona Cernobîllului. "excursia" le este însă întreruptă de un filtru aflat chiar la intrarea în oraşul Pripyat. Uri, şoferul rus, decide să "fenteze" interdicţia impusă de poliţişti şi să meargă pe un drum forestier care îi conducea chiar aproape de centrul oraşului. în prima zi de vacanţă, au vizitat clădiri părăsite, au făcut poze, iar Uri, îngrijorat din cauza nivelului ridicat al radiaţiilor, a hotărât să plece acasă. dubiţa nu mai pornea şi au descoperit că motorul a fost defectat intenţionat.

prima jumătate a filmului menţine starea de tensiune, accentuată de decorul plin de clădiri părăsite, apariţia "ursului radioactiv" pe scările blocului unde au locuit muncitorii de la reactorul nuclear, de nesiguranţa crescândă a ghidului Uri, care s-a văzut depăşit de situaţie când a găsit motorul distrus intenţionat.

a doua jumătate a filmului începe cu uciderea lui Uri de către lupii mutanţi, apoi călătorii mor unul câte unul, iar scenele "confruntărilor" se desfăşoară "în întuneric" şi sunt întotdeauna de momente de "stagnare", de "confuzie" în care privitorul nu ştie sigur ce s-a întâmplat.

cu cât se apropie de final, acţiunea e din ce în ce mai grăbită, lupta cu lupii din reactorul nuclear se desfăşoară foarte repede, e insuficient surprinsă. totul, de asemenea, se întâmplă "în întuneric", nicio scenă nu este arătată complet.

filmul Chernobyl Diaries a fost nominalizat la Golden Trailer Awards, la categoria Best horror.

"pachetul" de Crăciun

s-a furişat în spatele ei, a cuprins-o de talie şi a muşcat-o de ceafă, dar ea l-a refuzat brutal: "stai, uă, prostule, suntem în biserică". el a râs ironic, dezvelind dinţii de un alb ce contrasta cu pielea foarte neagră: "şi ce, fă, dacă suntem în biserică?". "taci, uă, că ne aude lumea!" i-a spus ea. două bătrâne îi priveau circumspecte, şuşoteau, femeia de lângă ei făcuse câteva remarci rasiste, având însă grijă să nu fie auzită de "destinatari". 

îşi aşteptau rândul să primească punga cu dulciuri şi câteva mandarine, el stătea în spatele ei şi încerca să-i bage mâna sub bluză, ea îl respingea: "potoleşte-te odată, ce dracu ai! mă faci să înjur în biserică!" "taci, fă, că-ţi pun mâna la mijă!" a strigat el, fiind atenţionat de un bărbat în vârstă: "comportă-te cuviincios, nesimţitule!". el s-a prefăcut că nu l-a auzit, a înaintat odată cu rândul care aştepta primirea "pachetului". a văzut un copil cu trei pungi în mână şi una îndesată într-un buzunar al gecii:

"uă, ăla care eşti a lu brazilianu, vino incoa! dă şi mie un pachet!". băiatul, speriat, i-a întins o pungă şi a fugit afară din biserică. 

"ce-i iei pachetul copilului?" i-a spus soţia. "dacă află Brazilianu să vezi ce-ţi face!" el a aşteptat să se întoarcă şi i-a aplicat o palmă peste fund: "uă, tu chiar nu te potoleşti! mă faci să urlu în biserică!" "ce-ai, fă, ai băut gaz?"i-a răspuns el râzând. "vezi că tre să iei pachet, fă!" "stai, uă, că e băiatu în faţă!". şi-a aşteptat rândul, s-a aplecat să ia pachetele din cutie şi soţul i-a ridicat fusta, lăsând să se vadă chiloţii roz prin ciorapii transparenţi.

şutul lui Bogdan

Bogdan l-a fentat pe Marius, i-a pasat lui Eugen, a înaintat pe un culoar liber şi a primit din nou mingea, a strecurat-o printre picioarele lui Elvis, i-a centrat lui Beni şi el a reluat cu capul în transversală. mingea i-a revenit lui Arnold din echipa adversă care i-a pasat unui adversar. acesta a înaintat pe marginea terenului, i-a pasat lui Marco şi s-a demarcat în faţa porţii, mingea i-a fost înapoiată şi a reluat din nou în bară. "du-te dracu de ratangiu!" a strigat Vasile, "nici singur cu portaru' nu nimereşti!". echipa adversă a iniţiat contraatacul, George a pătruns uşor în careu. l-a învins uşor pe Niţă, portarul, cu un şut la colţul lung şi a dus scorul la 1-0. Marius i-a pasat lui Bogdan la mijlocul terenului, el a fentat uşor trei adversari, i-a pasat lui Gubi care i-a centrat lui Eugen. a reluat din 7 metri în bară, mingea i-a revenit tot lui, dar a ezitat şi a fost deposedat de Arnold care a degajat aproape de mijloc. Egidiu a şutat şi a nimerit direct în vinclu, "ce gol, uăăăă!", "bravo Egidiuuu!", "1 la 1" 

meciul aproape se încheia, scorul era egal şi penalty-urile erau singura metodă de departajare. Arnold a executat perfect în colţul din dreapta sus, Beni a păcălit portarul intenţionând să ţintească în dreapta şi lovind de fapt în stânga, Elvis a ratat ruşinos, reluând mult peste poartă, iar mingea trimisă de Ianis a nimerit direct în figura portarului.

din cealaltă echipă, Marius a şutat primul, fără replică pentru portar, apoi Vasile, reuşind un gol foarte sigur în colţul din dreapta jos, următorul gol însemna victoria şi executa Giani, cel care acum câteva luni a reuşit să marcheze de 10 ori într-un meci, obişnuia să şuteze foarte precis şi puternic. a marcat fără probleme, însă adversarii au contestat lovitura "ai dat de prea aproape! bulangiule, vrei să trişezi?". a doua lovitură s-a dus mult în afara cadrului porţii, spre bucuria adversarilor: "vezi, numai să trişezi eşti bun!" urma lovitura lui Bogdan, nimeni nu se aştepta să nu marcheze, victoria echipei sale era mai mult decât sigură. a executat în bară, spre dezamăgirea coechipierilor: "uă, ce naiba-i cu tine? dă uă gol, pierdem din cauza ta!"

"hai să mai dăm câte un şut fiecare echipă!" a propus Arnold, jucătorii au fost de acord, iar cei ce executau erau Bogdan şi Beni. Beni a mercat, şutând cu efect şi reuşind să păcălească reflexul portarului. toată speranţa stătea în Bogdan, "hai Bog-dan, hai Bog-dan!" îl încurajau colegii, "hai uăăă, ştiu că poţi!" a adăugat Vasile, el şi-a luat avânt şi a lovit cu toată forţa direct în figura portarului.

Regele mărilor - Stephen Crane(traducere proprie)

Oceanul mi-a spus odată,

Priveşte!

Acolo pe ţărm

E o femeie plângând.

Am privit-o.

Mergi şi spune-i -

i-am dus iubitul

într-o încăpere verde şi rece.

Acolo e mult nisip auriu

Şi coloane, corali roşii

Doi peşti albi păzindu-i berea.

Spune-i asta

Şi mai mult -

Că regele mărilor,

Plânge mai mult, bătrân, neajutorat om,

Neastâmpăratul destin

pune mâinile pe cadavre

apoi stă ca un copil

cu prea multe jucării.

inspecţie

inspectorul a intrat în clasă însoţit de profesoară, mai crispată ca de obicei: 
"bună ziua, copii! astăzi vom avea ora deschisă, iar domnul inspector aici de faţă ne va asista! ce am avut de pregătit pentru azi?" 

l-a ales pe G să răspundă, "pentru azi am avut de pregătit Pronumele!" "ce ştii tu despre pronume?" G o privea în ochi pe profesoară, dar nu scotea niciun cuvânt. colegele din spate abia se stăpâneau din râs, inspectorul îl privea descumpănit.

"aşadar, ce spuneam?" a intervenit profesoara, "despre pronume!" răspunse A, apoi completă cu definiţia pronumelui exact cum a fost predată. 

a primit 10 pentru răspuns, iar profesoara a început să predea adjectivul. odată cu finalul lecţiei şi sunetul clopoţelului, inspectorul a remarcat disciplina în desfăşurarea orei şi conduita exemplară a elevilor. profesoara, mândră, a felicitat şi ea elevii, precizând că acest comportament nu e o excepţie, oră de oră sunt la fel de cuminţi şi receptivi. 

s-a auzit o bătaie în uşă, o apăsare violentă a clanţei, apoi a intrat B, cu hainele murdare şi un adidas rupt chiar în vârf, s-a oprit în prag şi a exclamat:

"uă, da şi mecleşti aişea a câcat!"

telefonul lui V

un băiat scund, slab şi cu figura de indian s-a aşezat pe bancă lângă V care fuma şi scria mesaje pe telefonul mobil, l-a întrebat: "pot să trag şi eu un fum din ţigara ta?", iar V l-a privit suspicios şi i-a întins ţigara abia aprinsă. băiatul s-a ridicat, s-a îndepărtat câţiva metri trăgând cu plăcere aproape jumătate din ea, i-a dat-o înapoi şi a spus: "am şi eu o rugăminte mai ciudată la tine, să nu mă înţelegi greşit. eu nu sunt de aici, am venit la cineva în vizită şi nu am bani să mă întorc. ai să mă ajuţi şi pe mine cu 5-10 lei, îţi rămân dator, te rog frumos!" V a căutat în buzunar şi i-a întins 5 lei, băiatul i-a luat mulţumit şi a continuat: "şi te-aş mai ruga un lucru. ai minute pe telefon?" "sigur!" i-a răspuns V şi i-a dat smartphone-ul lui de câteva sute de euro. înainte să înceapă să formeze numărul, băiatul i-a spus: "auzi, te rog frumos, mai ai să-mi laşi şi mie două ţigări pentru drum, te rog din suflet, dacă ai, nu te oblig", iar V a deschis buzunarul hanoracului, a scos pachetul şi, când se uita în el să scoată cele două ţigări, băiatul a fugit cu telefonul.

...

negii care se întindeau pe obraji, în jurul buzelor, pleoapelor, chiar în nări sau sub bărbie îi acopereau total faţa. părul lung şi nespălat creştea în smocuri dispuse haotic ca ale cavalerului medieval Cruzado în contrast cu sprâncenele minuţios pensate, în forma siglei de la Nike. ochiul stâng era permanent întredeschis din cauza unui neg de deasupra pleoapei, iar cel drept avea irisul roşu. purta pantaloni scurţi, şosete foarte lungi şi pantofi de lac, iar cămaşa mov, mult prea larga şi descheiată cât să se observe smocurile slinoase de pe piept era băgată în pantaloni. lângă el, fiica lui se scărpina în ureche.

...

tencuiala căzuse parţial de pe zidurile blocului şi se vedeau cărămizile, iar în loc de ferestre câţiva dintre locatari aşezaseră bucăţi de carton, nailon, ba chiar zidiseră locul gol şi lăsaseră camera de nefamilişti fără sursă de lumină naturală. din dreptul geamului fiecărei garsoniere locuite ieşea câte un coş de fum din tablă şi se întindea cel mai des până la fereastra vecinului de deasupra. fumul negru al unui locatar de la etajul unu se ridica chiar în rufele întinse ale vecinei de la doi, chiar când un locatar de la patru aerisea fumul înecăcios de cauciuc şi gunoaie arse al celui de la 3 îi inunda camera. 

lângă bloc, câţiva copii murdari şi desculţi se jucau într-un bmw seria 3 abandonat, intrau prin parbrizul spart, învârteau volanul, fredonau "am valoare de-aia mare mare mare" sau "sunt băiatul cu bmw", iar părinţii lor îi priveau de la geamuri şi râdeau. un bărbat scund şi scheletic trecea cu un televizor vechi în braţe, îşi striga soţia care stătea pe o pătură în colţul blocului şi fuma o ţigară. zidul era împânzit de antene Digi sau Focus Sat, iar unele dintre ele erau folosite drept culmi de întins rufe. un bărbat se plimba pe acoperiş cu o boxă portabilă în mână din care răsuna la maxim o manea tristă. 

lângă bloc, o fetiţă se juca cu un şoarece mort.

bancnota lui Silviu

un câine cu trupul de tekel si capul de pekinez mânca dintr-o sacoşă de gunoi lângă tomberon, o locatară a blocului E1 ducea o baterie descărcată de maşină, Silviu, un băiat cu capul diform şi hainele prea mari şi murdare, se apropia de container însoţit de Florin care trăgea cu plăcere dintr-un sfert de ţigară găsit pe marginea drumului. după trei runde de "piatră-hârtie-foarfecă", au stabilit că Silviu intra primul, iar el a deschis capacul şi a intrat. Florin l-a strigat după câteva minute: "uă, ce tot faci acolo, iesi odată!", iar Silviu a ieşit mâncând dintr-o felie de pepene stricat şi cu o pereche de ochelari de soare pe cap.

"uă, pulă, intru şi eu!" i-a spus Florin şi şi-a însoţit prietenul în tomberon. 

a găsit un ziar, un album Avon, o geantă de umăr pentru femei ruptă, cutia de la un Samsung Galaxy S3 şi chiar un prezervativ folosit. "să-mi bag pula, n-am găsit nimic!" după câteva secunde, Silviu a ieşit cu o bancnotă de 10 lei pătată şi puţin îndoită la un colţ.

"10 ţigări, îmi bag pula, ţie nu-ţi dau nimic!" "îmi dai şi mie 5 lei, că dacă nu eram eu nu veneam!" "da, uă, o pulă îţi dau, nici pe aia!" "te zic lu taică-tu că fumezi dacă nu-mi dai" "zi-mă, şi eu te zic lu mă-ta aia grasă!" a strigat şi a fugit, urmat de Florin care se înarmase cu un băţ găsit lângă tomberon, urla plângând: "stai în morţii mă-tii, băga-mi-aş pula în mă-ta, stai în Dumnezeii mă-tii de muist", îl ameninţa: "îţi sparg capul dacă nu-mi dai cinci ţigări, muistu pulii".

se înroşise, iar ochii aproape îi ieşeau din orbite. a speculat oboseala lui Silviu, l-a împiedicat, el a căzut şi a scăpat bancnota, iar Florin a fost suficient de atent încât să o ia şi să fugă.

"pizda mă-tii de muie, dă-mi banii înapoi că te fut în gură". l-a alergat pe Florin prin dreptul Vilei 14, prin grădina domnului Silvestru, prin parcul care acum câţiva ani era atracţia tuturor copiilor, prin fostul depozit - acum doar o clădire dezafectată unde din când în când hoţii mai vopsesc bicicletele furate, iar oamenii străzii înoptează, pe lângă Şcoala Gimnazială numărul doi cu gratii doar la geamurile de la parter, printre blocurile multicolore care creau o atmosferă de orăşel albanez. l-a prins după câteva sute de metri, chiar aproape de magazin, i-a sărit în spate, s-a luptat pentru că Florin era mai înalt şi mai solid, l-a doborât, i-a luat bancnota şi a plecat fericit să-şi cumpere ţigări.

tatăl lui Silviu, un om care inspira frică, cu faţa mereu încruntată, cu braţele lucrate şi pline de tatuaje şi cu burta care abia încăpea în tricoul mulat l-a strigat: "Silviu, ce ai acolo?" "am găsit 10 lei pe jos!" "ia dă-i la mine".

Câinele tău moare - Raymond Carver (traducere proprie)

a fost călcat de un camion.

l-ai găsit pe marginea şoselei

şi l-ai înmormântat.

te-ai simţit rău.

te-a durut,

dar mai mult pentru fiica ta

pentru că era câinele ei

şi l-a iubit atât de mult

încât îi cânta,

dormea cu el în pat

ai scris un poem despre asta.

l-ai numit "un poem pentru fiica mea"

despre câinele călcat de camion

despre cum l-ai căutat,

ai mers în pădure 

şi l-ai îngropat adânc, adânc

şi poemul acesta se termină aşa bine

eşti chiar bucuros, dacă nu se întâmpla

nu scriai niciodata un poem

atât de bun.

apoi scrii un poem despre scrierea unui poem

despre moartea acestui câine,

dar în timp ce scrii       

o femeie strigă numele tău, numele tău mic,      

ambele silabe,

şi inima ta se opreşte.

după un minut, continui să scrii,

ea strigă din nou.

te întrebi cât de departe poate merge.



Your dog dies
by Raymond Carver

it gets run over by a van. 
you find it at the side of the road 
and bury it. 
you feel bad about it. 
you feel bad personally, 
but you feel bad for your daughter 
because it was her pet, 
and she loved it so. 
she used to croon to it 
and let it sleep in her bed. 
you write a poem about it. 
you call it a poem for your daughter, 
about the dog getting run over by a van 
and how you looked after it, 
took it out into the woods 
and buried it deep, deep, 
and that poem turns out so good 
you're almost glad the little dog 
was run over, or else you'd never 
have written that good poem. 
then you sit down to write 
a poem about writing a poem 
about the death of that dog, 
but while you're writing you 
hear a woman scream 
your name, your first name, 
both syllables, 
and your heart stops. 
after a minute, you continue writing. 
she screams again. 

you wonder how long this can go on.

...

când a văzut duba preotului intrând pe poartă, a ascuns ţigara în iarbă, s-a ridicat de pe bancă şi s-a îndreptat spre biserică. a intrat, şi-a cumpărat o lumânare, a participat 5 minute la slujbă şi a ieşit. a căutat ţigara, uitase pe ce bancă stătuse aşa că a verificat sub toate, s-a plâns lui V că mai avea trei sferturi şi era ultima şi de ce a venit acum părintele că slujba trebuia să înceapă în 30 de minute. 

a căutat din nou pe sub bănci, prin iarbă, V încerca să rememoreze scena sosirii preotului, pe ce bancă stăteau, unde ascunsese ţigara. un bărbat ras în cap îi privea sprijinit de poarta bisericii şi zâmbea. "oare n-am pus-o în pachet? da, am stins-o şi...", a spus femeia, dar pachetul era gol. 

bărbatul a izbucnit în râs, iar V l-a întrebat: "ai vreo problemă? de ce râzi?" "da ce vrei domnu? să plâng?". femeia a continuat să caute, părea hipnotizată, deconectată de la ce se întâmpla în jurul ei. 

căuta ţigara deja de 10 minute, slujba începuse, iar trecătorii o priveau suspicioşi. bărbatul a râs şi a întrebat-o: "doamna, aţi pierdut ceva?", la care ea: "da, am ascuns aici o ţigară că venea părintele şi am zis să nu mă vadă!" "a, da eu am luat-o! nu am ştiut că-i a dumneavoastră, îmi cer scuze!"

V si prăjitura Măgura

nu îşi amintea ce voia să cumpere, a cerut două franzele feliate, un cofraj de ouă, un pachet de Whincester şi o pungă de făină. când să plece, şi-a amintit să cumpere zahăr, dar voia neapărat Coroniţa şi a durat un minut până vânzătoarea l-a găsit. în spatele lui, un băiat aştepta cu o monedă de 10 bani în mână: da-ţi-mi un chibrit. a solicitat bon fiscal, spre amuzamentul femeii care urma la rând. ea a cumpărat două cornuri şi o pungă de chipsuri, iar următorul client a achitat berea pe care o luase din frigider. 

"da-ţi-mi o Măgura" a spus V, punând doi lei pe masă. vânzătoarea i-a răspuns răstit că nu are. a mers la următorul magazin din complexul comercial unde era al zecelea în rând. a durat două minute ca vânzătoarea să găsească şamponul primei cliente şi să-i elibereze bon fiscal. clienta a observat că pe bon e trecut un preţ la jumătate faţă de cel achitat, iar vânzătoarea a trebuit să-şi ceară scuze şi să elibereze altul.

un copil a cerut o pungă de chipsuri cu paprika şi ea i-a spus că nu are decât cu brânză. copilul îi arăta punga cu paprika de pe raft, ea spunea că nu are şi că ştie mai bine stocul de marfă decât clienţii. copilul a refuzat punga cu brânză şi a plecat, iar bărbatul din spate a cerut 10 pachete de Lm scurt, la care vânzătoarea l-a privit nedumerită şi a căutat pe raft. "am doar 9", i-a spus, "vreţi să cumpăraţi 9?" şi a pus pachetele pe tejghea. "nu, vreau 10!" a răspuns el şi a dat să plece. "dar unul lung vreţi? 9 scurte şi unul lung?" "nu, 10 scurte vreau!" şi a plecat.

a durat 5 minute să găsească deodorantul cerut de o clientă. V i-a cerut o Măgura, la care ea: "nu mai am, îmi cer scuze!"

complexul comercial mai avea două magazine. următorul se închisese de un minut, dar vânzătorul a acceptat să-l redeschidă pentru el.

"ce doreşti?" "da-ţi-mi o Măgura!" "nu mai am, îmi pare rău!"

mai avea o şansă, la ultimul magazin, unde rândul se întindea până afară. un bărbat care semăna foarte bine cu Wiz Khalifa l-a dat la o parte şi a intrat în rând. după zece minute, mai avea doar un client în faţă, care a cerut şase ţigări, iar vânzătoarea i le-a pus pe tejghea. bărbatul a ascuns una în buzunar şi a acuzat-o pe vânzătoare că i-a dat doar 5. a insistat până a mai primit încă una, iar vânzătoarea i-a spus că nu mai are ce căuta în magazin.

V a cerut o Măgura, la care ea: "îmi cer scuze, nu mai am!"

călătoria

un bărbat cu o cămaşă sub bluza de trening Adidas s-a aşezat, iar soţia lui, care abia încăpea pe culoar, a mers în spate. 

la prima statie, bărbatul a început să vorbească foarte tare la telefon. femeia a privit călătorii de pe culoar şi s-a oprit la un băiat cu blugi foarte strâmţi, în buzunarul cărora încăpea doar pe jumătate telefonul. i l-a luat şi l-a ascuns sub fustă, dar un călător a observat furtul şi l-a reclamat. 

femeia şi-a făcut cu greu loc printre călători şi s-a aşezat în faţă. un bărbat a călcat-o pe fustă în înghesuială. "de ce o calci?puţin respect!" a intervenit soţul, apoi a murmurat o înjurătură. 

s-au ridicat la următoarea staţie, s-au înghesuit între călători, prefăcându-se că îşi pierd echilibrul. bărbatul s-a strecurat lângă scaunul şoferului de unde a luat rucsacul unui călător, apoi au coborât în grabă, fără să fie observaţi.

selfie

avea părul ridicat cu gel după moda anilor 2005, un maieu roz decoltat ce-i expunea pilozitatea din zona pieptului, pantaloni strâmţi care-i evidenţiau posteriorul, espadrile pe care scria mare şi auriu Gucci. vorbea tare la telefon, un iphone 5 gold edition, înjura şi închidea, apoi telefona iar. 

în dreptul trecerii de pietoni, şi-a depărtat mâinile de corp parcă i-ar fi crescut brusc bicepşii, s-a cocoşat, a închis ochii şi s-a repezit pe zebră. o femeie cu un matiz a frânat brusc şi a claxonat. "futu-ţi morţii mă-tii fă, luaţi-aş matizu în p..." a strigat el. 

se plimba încet de-a lungul trecerii de pietoni, scriind sms-uri pe telefon şi neauzind claxoanele. un bătrân a scos capul pe geamul unei dacii vechi şi l-a atenţionat să se dea la o parte, el şi-a întors posteriorul spre bătrân şi şi l-a lovit cu palma.

a primit un claxon de la un tir care frânase cu greu. "dumnezeii mă-tii cu trompeta mă-tii!" a răspuns el, a meditat câteva secunde, a scos telefonul din buzunar, şi-a făcut un selfie şi a plecat.

...

minciuna e dovada supremă de inteligenţă: tu controlezi realitatea, formezi părerea altora despre tine, ai exact ceea ce vrei, îţi asumi fapte pe care nu le-ai făcut, îţi aminteşti momente pe care nu le-ai trăit, eşti afectat de ele, le povesteşti, îţi aparţin lucruri pe care nu ai avut şansa să le atingi şi toţi cred asta, trăiesc în realitatea ta.