frunzadinpalma.blogspot.com Web analytics

frunza din palmă: martie 2016

26 martie 2016

Recenzie "Recviem pentru un vis" - Hubert Selby Jr

Hubert Selby Jr.(1928-2004) a fost un autor american. cea mai cunoscută carte a sa, "Recviem pentru un vis", a fost ecranizată în anul 2000 în regia lui Darren Aronofsky.

la început, Harry, fiul Sarei, îşi încuiase mama în şifonier şi încerca să iasă cu televizorul din apartament, aşteptat pe holul blocului de Tyrone C, prietenul lui de culoare. vânzătorul de la amanet obişnuia să pună televizorul în margine - mereu, la câteva minute, mama ajungea şi îl recupera.

Sara, pensionară, îşi petrecea ziua pe fotoliu, mâncând dulciuri, bând cafea şi uitându-se la Tv. doctorul îi prescrisese nişte "pastiluţe colorate" de slăbit, în prima zi a luat una şi s-a simţit extraordinar, a doua zi două, a treia zi trei, a patra zi patru, se vedea chiar pe ea la Tv, aplaudată de public, în rochia ei roşie mulată pe corpul impecabil.

pe braţul drept al lui Harry, unde se injectase de mai multe ori, apăruse o umflătură ciudată, vânătă, care îl durea îngrozitor. ca să scape de ea, Harry a înfipt acul seringii fix în acel loc. 

Marion, iubita lui, împărţea acelaşi viciu cu Harry, chiar când heroina se găsea din ce în ce mai greu şi era din ce în ce mai scumpă. singurul mod de a face rost era să meargă la un dealer care o oferea contra servicii sexuale.

cartea prezintă cum vieţile Sarei, a lui Harry, a lui Marion se învârte în jurul unui viciu, fie că sunt dulciurile, pastiluţele colorate, heroina, ţigările. 

"Îşi lua pastilele purpurie, roşie şi portocalie o dată, bea o cafetieră plină, după care proba rochia roşie şi pantofii aurii şi se învârtea în faţa oglinzii, arătând aşa rotunjoară şi simţindu-se aşa bine şi încerca să-şi prelungească aceeaşi stare până la prânz. rămânea cu rochia pe ea, se aşeza în fotoliu şi se uita la televizor, fără să mai schimbe postul, reuşind să urmărească o emisiune până la capăt. Îl văzu pe prezentator, apoi publicul, premiile şi auzi râsetele şi aplauzele, după care trase de ea să traverseze scena până la prezentatorul care o aştepta, zâmbind larg şi ascultând aplauzele"

20 martie 2016

Primăvară şi tot - William Carlos Williams(traducere proprie)

Spre spitalul de boli infecţioase
sub valul de albaştri
pestriţi nori dinspre
nord-est - un vânt rece. Dincolo, în zare,câmpuri pline 
de noroi cu iarbă uscată, 

ochiuri de apă stătută
pomi înalţi, risipiţi.

De-a lungul întregii străzi
roşiatici, purupurii, bifurcaţi, verticali, deasă adunătură
de tufişuri şi mici arbori cu moarte, maronii
frunze sub ei,
- ramuri desfrunzite.

Fără viaţă în aparenţă, lentă,
ameţită primăvara se apropie.

Ei intră în noua lume goală, 
rece, siguri doar că intră,
de nimic altceva. Totul despre ei
vântul rece, familiar - 

Acum iarba, mâine
rigida spirală a unei frunze de morcov sălbatic, 

Unul câte unul lucrurile sunt definite, 
Se înteţeşte: claritatea, conturul frunzei, 

Dar acum puternica demnitate a 
intrării - Încă, profunda schimbare
a venit cu ei: ţintuiţi, ei s-au rotit
şi au început să se trezească.

19 martie 2016

...

bătrâna era aplecată, avea pantalonii în vine, se scremea: "îhhh, aaaa!", un copil o privea de pe trotuar şi arăta cu degetul, spre indignarea ei: "da lasă-mă în morţii mă-tii să mă cac!", copilul a strigat. "mami, mami, Cruela!" şi s-a ascuns în scara blocului, ea a continuat să se screamă mai tare, să înjure, "dumnezeii mă-tii, nu pot să mă cac din cauza ta!" chiar dacă nimeni nu era în faţa ei.

un angajat Bratner în uniformă a ieşit din barul din apropiere şi a întrebat-o: "bre, da te caci aicea, în mijlocu drumului?" "mă cac unde vrea pula mea! du-te-n morţii mă-tii!" i-a răspuns ea, şi-a lăsat capul în palme şi a mormăit ceva, iar bărbatul şi-a făcut semnul crucii şi s-a îndepărtat. un matiz a ocolit-o cu greu, femeia de la volan: "bre, tanti, ce faci aicea?" "mă cac, lasă-mă dracu în pace! ce dracu aveţi cu mine!" a urlat bătrâna şi a izbucnit în plâns, "nu pot nici să mă cac din cauza voastră!" 

un grup de adolescenţi o filma cu telefonul mobil, "zi fă ceva să te facem vedetă!", apoi râdeau, "hai că eşti live la ProTV!", ea a început să înjure şi blesteme: "ce morţii mă-tii vrei, mâncate-ar moartea să te mănânce! să dea canceru-n tine în dumnezeii mă-tii! nici să mă cac nu am voie!". "vezi, fă, că te caci pe tine!" a avertizat-o unul din ei observând fecalele scurgându-se pe pantaloni. "mă cac pe mă-ta!" i-a răspuns ea.

o femeie care-şi ţinea copilul în mâna stângă şi cu dreapta îşi aprindea ţigara i-a spus râzând: "fă, te-ai îmbătat, du-te acasă!" "taci dracu fă! dă şi mie o ţigară!" a replicat bătrâna, "da n-am fă, numa pe asta o am!" "sugi pula atuncea!" a urlat, apoi a început să screamă mai tare, mai tare, îşi muşca buza de jos, "uite-o cum stă cu câcatu în cur!" râdeau doi copii în spatele ei.

a tăcut după câteva secunde, a zâmbit, şi-a dat baticul jos, s-a şters la fund cu el, apoi l-a pus la loc.

12 martie 2016

...

în autobuz, G sprijinit de scaunul şoferului, cu burta ieşind inestetic de sub tricoul roz mulat, privind pe geamul din faţă şi înjurând matizul care schimbase banda fără să semnalizeze, "s-o inventat semnal fă dobitoaco! morţii mă-tii de javră!" "da de unde ştii că e femeie?" a intervenit şoferul râzând ironic, "da ce să fie dicât o pizdî obositî! hai fă, beşânoaso, dă-ti pi prima bandă!". 

şoferul a ales să depăşească pe dreapta - la volanul matizului era un moş care vorbea la telefon, "pizda mă-tii, ti cautî moartea pi-acasă, ce naşterea mă-tii cauţ în trafic!?" a ţinut G să completeze.

"lasă-l, uă, că toţi ajungem aşa!" a intervenit F după un moment stânjenitor de tăcere. G l-a întrebat brusc, ignorând ceea ce a spus: "tu unde mai lucrezi, uă, acuma?" "aicea, la Dumbrava, la fabrica de lemn!" "şî cât îţ dă?" "9, da am şî masa di prânz! o adus ieri nişti bucâţ di peşti, atâta di mari, şasî am mâncat din eli, sî uita şî ăia dubios, da şi sî fac dacî era buni!" "uă, tu eşti niebun, uă!" a exclamat G, făcând semnul crucii în acelaşi timp.

"ieri mi-o dat şî mie nişti kaiser!" a completat, iar F s-a strâmbat scârbit: "sâ nu mai aud în viaţa mea di kaiser, sî vezi din ci-i făcut, numa din resturi, şî pasta aia ci cleioasî îi, ştiu di când eram la măcelărie acolo în Italia!" "uă, vezi c-ai uitat sî cobori!" i-a tăiat-o brusc G izbucnind într-un hohot de râs.

4 martie 2016

în autobuzul 395

un domn gras, lângă el, ţinându-se de bară, unul slab şi cu tenul închis, în spatele scaunului şoferului, altul cu mono-sprânceană şi nasul strâmb, o doamnă supraponderală care încerca să-şi facă loc printre călători, o fată în colanţi animal print care vorbea în italiană la telefon, un copil care voia să coboare la următoarea staţie, un bătrân care abia se târâia pe culoar, în ciuda strigătelor grupului de băieţi din spate, "hai, moşule, odată, că tre să cobor! pizda mă-tii de martalog!", un bărbat cu şlapi şi şosete care adormise pe scaun - în autobuzul 395.