conducea spre mecca, pe lângă clubul sportiv de pe strada ta'li, pe lângă magazinul kalem, casele cu cel puţin un etaj şi cu grădini foarte mici. a accelerat până 80 km/h. s-a scărpinat la baza nasului, a trecut un deget prin păr, a şters transpiraţia de pe frunte cu mâneca hainei. s-a aşezat comod pe scaun şi a lăsat o mână pe volan.
un câine i-a ieşit în faţă de după brutăria la medina şi s-a oprit în mijlocul străzii.
abdul a frânat brusc, nu purta centură de siguranţă şi s-a lovit cu capul de volan. a deschis larg ochii, şi-a strâmbat gura, a urlat. şi-a pierdut cunoştinţa, a lovit un jeep de pe marginea drumului apoi a ricoşat într-un stâlp. airbag-ul nu s-a declanşat şi abdul a ieşit prin parbriz. un martor a format numărul de urgenţă şi paramedicii l-au găsit într-o baltă de sânge, cu o fractură de coloană, politraumatism cranio-cerebral, multiple zgârieturi. (era o masă amorfă de carne.)
a ajuns la spitalul din riad la 20 de minute de la accident. l-au operat la coloană, i-au introdus o tijă ortopedică în piciorul stâng. medicii au constatat că şi-a pierdut simţul mirosului din cauza loviturii la cap. o doctoriţă de origine malaieză a intrat în salonul lui şi l-a anunţat că va rămâne paralizat. abdul (a încremenit), gura i s-a strâmbat, a devenit palid, pupilele i s-au dilatat, a simţit o durere în lobul urechii. a adormit. în noaptea aceea s-a trezit de mai multe ori.
a fost concediat la 2 zile după externare. lucra ca inginer constructor. ştia că nu putea merge pe şantier într-un cărucior cu rotile. a căutat alt loc de muncă, dar nu l-a angajat nimeni din cauza handicapului său. depindea în totalitate de soţie, însă ea l-a părăsit.. abdul nu mai putea s-o întreţină. seara, după ce au venit de la moschee, ea i-a spus că iese în grădină să ia o gură de aer şi că îl lasă puţin singur. abdul a aşteptat-o o oră jumătate, apoi s-a gândit c-a păţit ceva. i-a luat câteva ore să-şi dea seama ce s-a întâmplat. a căutat-o, putea încă şă-şi mişte mâinile şi să împingă roţile căruciorului. nu a găsit-o.
nu a avut bani să-şi opereze semi-pareza, nici să cumpere o burqa pentru fiica lui la pubertate. a vândut mobila, televizorul pentru a plăti o parte din datoriile la bancă. a fost executat silit. executorul a venit într-o marţi în timp ce abdul dormea. 2 bărbaţi l-au scos afară din casă. nu a opus nici un fel de rezistenţă. şi-a dat copilul spre adopţie. după o săptămână, abdul a fost primit într-un cămin de nevoiaşi, printre tot felul de oameni - turci, iranieni, azeri, saudiţi, srilankezi, filipinezi, indieni, foşti agenţi ai poliţiei religioase, suspecţi de crimă, tâlhari, hoţi de buzunare - murdari, slinoşi duhnind a transpiraţie, cu păduchi, toţi hidoşi ca ploşniţele. nu se putea apăra de ei când era nevoie.
avea doar o cămaşă. cu ea dormea, ieşea în oraş, mergea la masă. un turkmen i-a furat-o. l-a ameninţat că-l va bate. l-a forţat să i-o dea. abdul a ţipat la el, s-a luptat cu mâinile, dar ştia că nu ar fi avut nicio şansă într-o eventuală confruntare.
a hotărât să se sinucidă. a aşteptat ca nigerianul olu şi kazahul salman să plece la masă. s-a postat în faţa geamului deschis. a privit în gol cinci minute. i-a venit să vomite. a respirat de trei ori, a clipit. a încercat să se ridice. a încordat braţele, s-a prins de mânerele căruciorului. a privit prin geamul deschis. a împins roţile căruciorului cu mâinile mai aproape de geam. acum putea să se prindă de pervaz. nu a reuşit să se ridice nici aşa. s-a retras. voia să facă o ultimă încercare. s-a ridicat, a făcut doi paşi - apoi şi-a dat seama că putea merge.
