casetofonul

a apăsat butonul pe care scria cu litere mici, negre "start", aparatul a produs un bâzâit şi poc!, apoi Simfonia I de Bethoven a rulat câteva secunde ca şi cum ar fi fost înregistrată pe un telefon mobil vechi - sunetul se propaga doar până la elevii din primele bănci, în schimb cei din ultimele beneficiau doar de un foşnet ca de hârtie mototolită.

"doamna profesoară, vă rog daţi puţin sonorul mai tare! nu se aude nimic aici"

"încerc, dar văd că nu funcţionează!"

a renunţat, "cred că e de la CD", iar când a apăsat pe butonul de oprire, bucata de plastic care acoperea boxa s-a desprins şi majoritatea elevilor şi-au introdus degetele în urechi. era un sunet infernal, printre cele mai dure modalităţi de tortură.

sonorul creştea fără să se acţioneze asupra butonului care-l controla. ceea ce auzeam era mai degrabă asemenea unui tractor decât simfoniei întâi de Bethoven.

incredibil, butonul s-a blocat, doamna profesoară a urcat pe postament şi l-a lovit cu piciorul, i-a spart carcasa, însă acum părea că eliberase sunetele care se puteau manifesta în voie. uşa s-a deschis singură, o mătură, un scaun, uite-l pe Igg, dă-te mai încolo, nu pot, ce faci, Ţiuroha, ăla e ghiozdanul meu şi am fost martorii căderii unei bucăţi de tencuială din tavan, apoi intrării unui elev care se întorcea de la toaletă, a murmurat ceva, a deconectat casetofonul de la priză şi liniştea s-a aşternut în încăpere.

"cred că era de la CD" a exclamat doamna profesoară.

lovitura lui Ungh

Ungh, jucător de golf amator, deţinătorul mingii cu autograf utilizată în meciul de la inaugurarea primului teren conform standardelor americane în cadrul meciului dintre Tiger Woods şi ocupantul locului 2 la US. Open Championship, neozeelandezul care s-a retras în mod suspect din lumea golfului la apogeul carierei, a ajuns pe teren cu cinci minute după adversarul său, Rutc. acesta era poreclit "regele golfului amator" sau mai simplu "regele", administratorul a trei dintre cele opt cluburi de golf participante la Campionatul European şi membru de onoare a Federaţiei Internaţionale de Golf. conform unei înţelegeri prealabile, Ungh urma să execute primul. Rutc dispunea de un set obişnuit de crose, în schimb adversarul comandase unul chiar din India, de la un lider religios sikh, lucrul prin care se distingea era mânerul de aur al croselor şi lungimea reglabilă automat.

s-a postat în faţa mingii, a ridicat crosa, a tras aer în piept şi, cu mutra crispată a lui Thein Sein în timpul discursului susţinut la Yangon în faţa reprezentanţilor ONU, a executat, iar mingea a trecut milimetric pe lângă gaură, s-a oprit la câţiva metri distanţă. Ungh era conştient de superioritatea adversarului său, dar, beneficiind de acel set neobişnuit de crose şi de lecţiile de golf pe care, în prealabil, le-a urmat sub supravegherea ocupantului locului trei la US Open Championship, pe care l-a cunoscut pe vremea când reprezenta cluburile româneşti de golf în străinătate, bucurându-se chiar şi de un sejur în Maldive împreună cu omologul său lituanian.

incredibil, a ratat şi a doua lovitură, mingea s-a oprit aproape de marginea găurii, o împingea puţin cu crosa şi gata, trecea la următoarea gaură, situată la 50 de metri distanţă, dar  niciodată nu a jucat atât de prost şi Rutc jubila, iar susţinătorii săi părăseau terenul unul câte unul, "azi am ghinion! cu siguranţă Rutc va nimeri din prima! gata! trebuie să nimeresc acum!" gândea Ungh, după următoarea lovitură a murmurat o înjurătură observând rostogolirea mingii pe marginea găurii şi zâmbetul de pe faţa lui Rutc, "mai am două lovituri, trebuie să o execut perfect pe asta, dacă nu, nu mai am nicio şansă!" şi-a spus, dar degeaba, a ratat şi a protestat exact ca fiul cel mare lui Hirohito, Naruhito când Akihito a fost încoronat împărat al Japoniei - împotriva destinului, a lui Shiva sau a lui Guru Nanak, care, din fotoliile lor din piele Eco sau chiar imitaţie se amuzau pe seama lui, îl puneau într-o situaţie atât de ridicolă încât ar renunţa pe loc, pentru totdeauna la crosele pe care a plătit o avere, ar vinde terenurile şi cluburile de golf pe care le deţine, şi-ar schimba numele şi s-ar retrage definitiv din lumea golfului, sau măcar să fi ales nişte crose comune, în situaţia asta, nu ar mai fi fost nevoit să facă faţă obiecţiilor reprezentanţilor federaţiei care nu l-ar fi lăsat să intre pe teren dacă nu le-ar fi oferit o sumă considerabilă de bani fiecăruia şi înfrângerea ar fi fost, neîndoielnic, mult mai uşor de suportat. 

"mai am o lovitură, cu siguranţă nu o să câştig!" a gândit, a oftat, a privit o clipă gaura apoi a lovit cu toată forţa, mingea s-a înălţat atât de tare încât a dispărut din câmpul vizual al lui Ungh după câteva secunde, iar el a privit crosa, nu a apăsat pe niciun buton, niciodată nu a lovit atât de tare şi pentru o clipă s-a gândit că va lua foc ca în desenele animate, şi acestei imagini i-a ataşat o urmare tragică, mingea în flăcări aterizând pe o plantaţie de ceai din Ceylon, Sri Lanka, producând pagube uriaşe atât pentru proprietar, cât şi pentru firmele producătoare de ceaiuri care se aprovizionau de acolo, dar asta se întâmpla doar în mintea lui, nu luase foc, dar se afla în aer, sub ea hoţii de fier bengalezi demontau o navă pe coastele Indiei, o încărcau bucată cu bucată în remorcile unor camioane MAN model 1990 şi le transportau către cel mai apropiat depozit, iar nişte agenţi CIA montau dispozitive de urmărire în automobilul unui miliardar din Colorado şi mingea a lovit un satelit de-al lor ascuns undeva în zona periapsisului orbitei noastre şi a provocat panică în sediul ce se ocupa cu transmisiunile directe de acolo situat în jungla amazoniană.

a avut primele pierderi de altitudine după câteva minute de la execuţia lui Ungh, astfel încât, tocmai când se pregăteau să schimbe mingea, deşi spectatorii manifestaseră dorinţa de a se aştepta căderea ei, ea a căzut pe parbrizul unui Wartburg şi l-a spart, un câine a purtat-o în fălci până pe un teren viran unde un copil a găsit-o, s-a jucat cu ea până a aruncat-o peste gard, iar cel al grădinii vecine a găsit-o şi a scăpat de ea în acelaşi mod, a zburat deasupra parapetului, s-a rostogolit pe un deal, a devenit jucărie pentru o pisică, a ajuns  pe alt teren de golf unde jucătorii au confundat-o cu mingea lor, unul a executat şi a trecut deasupra spectatorilor, pomilor, iar arbitrul, spectatorii de pe terenul de unde provenea au văzut ceva alb în zare, iar din capul lui Nig a ricoşat în gaură.

Gabriel Garcia Marquez - Toamna Patriarhului

Gabriel Garcia Marquez (n.1927) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1982.

motivaţia juriului: pentru romanele şi proza scurtă în care fantasticul şi realul sunt amestecate într-o bogată lume imaginară reflectând realităţile de pe continentul sud-american.

autorul a afirmat că "Toamna patriarhului" e romanul care înseamnă cel mai mult pentru el, o biografie încifrată a propriei vieţi. fluxul impresionant de cuvinte ia naştere din gândurile generalului-dictator, frazele sunt lungi(ultimul capitol e alcătuit dintr-o singură frază), textul e extrem de dens, însă cursiv.

romanul începe cu pătrunderea printre zidurile ruinate de piatră fortificată în palatul generalului a naratorui şi a încă patru prieteni, deşi porţilor cele mari le-ar fi fost de-ajuns ca cineva să le împingă pentru ca să cedeze cu tot blindajul lor care în timpurile de glorie rezistaseră bombardelor lui William Dampier, iar în prima curte, unde dalele au cedat presiunii subterane a buruienilor, au văzut posturile pustii ale gărzilor care au fugit, armele părăsite în rastel şi masa lungă din scânduri ne-geluite cu farfuriile cu resturi de la prânzul de duminică întrerupt de panică. în penumbra dependinţelor în care fuseseră cândva birourile civile acum dormeau leproşii, iar clădirea în care trăiau viceregii a devenit garaj. 

din curtea următoare, dincolo de grilajul de fier, răzbătea o duhoare pestilenţială de la coteţul găinilor combinată cu mirosul urinei şi balegii de vacă fermentate, iar biserica de pe timpurile coloniei a fost preschimbată în staul pentru muls.

printr-un hăţiş, naratorii au văzut galeria cu arcade cu glastre de garoafe şi pansele şi, în fine, palatul imens şi trist cu ferestrele ţăndări prin care continuau să intre vulturii. înăuntru, covoarele persane cu sfinţi şi militari profanate de lăturile vacilor şi, ghidându-se după mirosul de stârv, au găsit în salon tigve de vacă năpădite de viermi, picioarele din spate repetate fără şir în oglinzile mari.

în spatele unei uşi laterale ce dădea într-un cabinet ascuns în zid, l-au văzut pe el, în uniforma de doc fără galoane, cu jambierele puse, cu pintenul de aur la călcâiul stâng, prăbuşit cu faţa în jos, cu braţul drept îndoit sub cap în chip de pernă. abia când l-au întors cu faţa în sus au descoperit că nu l-ar fi putut recunoaşte chiar dacă nu ar fi fost ciugulit de vulturi, fiindcă nici-unul din ei nu-l văzuse vreodată, chiar dacă profilul lui se afla pe ambele feţe ale monedelor, pe timbrele poştale, pe bandajele de hernie şi pe etichetele purgativelor, pentru că acestea erau copii după portretele considerate inexacte, cineva a povestit că i-a zărit ochii trişti, buzele palide, mâna schiţând gesturi în van când l-au dus spre spital pentru hernia la testiculul stâng(deja vânăt).

acum avea culoarea unui rinichi de bou, orbitele erau goale, smocuri de păr i-au fost smulse din cap.

se zvonise că suferea de epilepsie şi se prăvălea de pe tron în timpul discursurilor, era posibil ca asta să se fi întâmplat când trupele inamice i-au asediat palatul şi tot în aceeaşi încăpere a fost găsit căruciorul ortopedic în care-şi ducea testiculul bolnav. îi ieşeau solzi de peşte pe corp ca pedeapsă pentru depravarea sa. se zvonea că a avut peste 5000 de copii, cu toţii născuţi la 7 luni, dar nici-unul nu purta numele lui în afară de al Leticiei Nazareno pe care l-a făcut general de divizie. nici el nu a avut tată, ci a cunoscut-o doar pe Benedicion Alvorado, mama sa.

trupul său a fost găsit de multe ori, însă nimeni nu l-a identificat cu generalul, i l-au atribuit lui Patricio Aragones, iar comandanţii armatei au afirmat că generalul era în viaţă şi se simţea foarte bine, ba chiar i-au acordat titlul de "general al universului".

pe ascuns, au ordonat curăţarea palatului de scheletele putrezite ale vacilor, răzuirea cadavrului cu cuţitele pentru peşte, spălarea lui cu creolină şi grunji de sare ca să-i îndepărteze urmele de putrefacţie, pudrarea pentru a ascunde cârpirea cu câlţi unde a fost ciugulit de vulturi.

l-au aşezat înapoi pe tron, i-au adăugat o mănuşă de atlaz umplută cu vată şi false decoraţii ale unor războaie închipuite. totul arăta ca înainte, iar titlul de  "general al universului" a fost însoţit de o decoraţie cu zece sori identici.

l-au aşezat la geam ca atunci când ademenea elevele în uniformă albastră cu clopoţele aurite şi apoi le mângâia tăcut, cu lacrimi în ochi, după care le smucea de încheieturile mâinilor ca un tigru şi băga degetele sub marginea chiloţilor, apoi le mirosea.

şutul lui Sabarab

Kiven i-a driblat extraordinar pe Golog şi Nsanhen, a strecurat balonul printre picioarele lui Nesal, l-a preluat până la centrul terenului unde a şutat în transversală, iar de acolo a ricoşat în piciorul lui Jurj, apoi Seifert a respins-o în careul advers. Onino i-a pasat lui Gorg care a finalizat trimiţând-o mult peste poartă.

intervenţia portarului Ileon la şutul lui Unjej a fost aplaudată de Hoknov, Jilevin şi Otcodon, susţinătorii echipei verzi. a plonjat şi l-a respins cu vârfurile degetelor în bară.

scorul era 1-0 pentru echipa verde. golul a fost marcat de Geniloni, l-a driblat pe portar şi a introdus-o în poartă cu câlcâiul.

acum echipa roşie desfăşura contraatacul, balonul a ajuns la Joliainv care a centrat şi AUTOGOOOL! mingea a fost deviată de Regorg în plasă.

Kstova l-a înlocuit pe Regorg şi a marcat cu un şut de la distanţă imparabil.

"nu se poate!" a exclamat Nieg şi a murmurat o înjurătură, neaşteptat de mulţi susţinători ai echipei roşii au fost demoralizaţi după reuşita lui Kstova şi au părăsit terenul, iar galeriei adversarilor i s-a mai alăturat Kalium.

scorul a devenit 3-1. Kstova a marcat cu o lovitură de cap, iar după două minute a executat un penalty. portarul nu a avut nicio şansă.

chiar de la 4-1, echipa roşie a reuşit să reducă diferenţa la 4-3 şi au mai rămas câteva minute de joc.

"daţi gol, măăă!" a strigat Csaba, un susţinător al echipei verzi. "nu vă lăsaţi!"

"hai, că puteţi!" a urlat Genkov din partea echipei roşii.

Rudolf a centrat, era minutul 90. după centrarea lui perfectă era neapărat ca Sabarab să înscrie. mingea a atins pământul, a ricoşat chiar deasupra piciorului lui. acum putea şuta, şi-a luat avânt şi a lovit pe lângă minge. 

cheia

cheia nu era pe noptieră, pe birou, a aruncat hainele din dulap pe podea, a aşezat cărţile de pe raft pe birou (aproape să scape ediţia princeps a poemelor lui Eminescu), a privit în spatele veiozei, iar sub pat a găsit doar un mototol de hârtie.

şi-a amintit că ţinea cheia în mână când a mers în bucătărie să bea un pahar cu apă şi că a deschis dulapul să vadă dacă mai este zahăr în pungă. a luat o cutie de ceai verde, un pachet de paste Pambac, o pungă cu cereale şi încă una cu zahăr, două cu făină, un borcan de miere dintr-un dulap şi le-a aşezat pe masă, iar din celălalt a scos mixerul. a introdus capul în amândouă, însă nu a găsit cheia.

şi-a amintit că a turnat în castronul câinelui un plic de Whiskas, dar nu unde a aşezat cheia în acel moment. a căutat în genunchi sub masă, a găsit o coajă de pâine, a ridicat-o şi a mirosit-o,+ a introdus mâna în castron, a dat peste o bucată mai mare de carne şi a crezut că e cheia.

"poate am scăpat-o în oala cu ciorbă când am oprit aragazul". a învârtit polonicul în ea, a confundat-o cu o felie mai mare de morcov şi o sclipire i-a apărut pe faţă.

a privit sub covor, în spatele aragazului. 

"sigur am luat-o cu mine când am mers la baie să mă spăl pe faţă". a căutat în spatele maşinii de spălat, în chiuvetă, apoi a văzut ceva în closet: s-a convins că era doar o iluzie când a introdus mâna - trăsese apa acum câteva minute, apoi în săpunieră, în suportul pentru periuţe de dinţi şi în găleata în care aşezase mopul.

a privit pe pervazul geamului din dormitor, în spatele caloriferului. şi-a spus: "nu am nicio şansă să o găsesc." a fost aproape să renunţe când s-a gândit să exploreze locurile în care nu a căutat-o până acum.

a intrat în cămară,a deschis fiecare borcan, a mirosit, a introdus degetul în gemul de caise apoi în gură, a pipăit în spatele fiecăruia.

a alergat în hol, a ridicat pantofii, a scormonit cu arătătorul. cheia nu era acolo şi atunci a sunat telefonul: Ngong l-a întrebat unde este şi când ajunge pentru că petrecerea stătea să înceapă.

el i-a răspuns că acum a urcat în autobuz. i-a telefonat peste 5 minute, nu i-a răspuns. şi-a închis telefonul după trei apeluri de la Ngong.

l-a deschis, iar în jurnalul de apeluri, scria Ngong şi în paranteză "12 apeluri".

a format numărul Elvirei, dar nu beneficia de o explicaţie cât de cât plauzibilă pentru faptul că nu va ajunge şi l-a şters.

"alţii ar fi sunat la 112 în situaţii de genul ăsta" a gândit.

părea că şi-a amintit ceva. a alergat din nou în bucătărie, dar a ieşit dezamăgit după câteva minute. a întors din întâmplare capul spre uşă şi a văzut-o în broască.

Edgar Allan Poe - Misterul lui Marie Roget. Urmare la crimele din Rue Morgue şi alte povestiri

Edgar Allan Poe(1809-1849) a fost un scriitor american, precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. cartea de faţă conţine povestirile scrise de Poe în perioada 1843-1849.

textul "Misterul lui Marie Roget. Urmare la crimele din Rue Morgue." îl are ca personaj principal pe detectivul Dupin care este informat despre dispariţia lui Marie Roget de la domiciliul ei din Paris de către familia acesteia. a aflat că îl căutase pe fostul ei soţ în ziua dispariţiei apoi i-a spus mamei că va locui pentru o săptămână la câţiva kilometri de Paris, în casa de vacanţă. principalul suspect, fostul soţ, a pledat nevinovat, iar instanţa, din lipsă de probe, nu l-a condamnat. anchetatorii au făcut o descoperire macabră: au găsit cadavrul într-un râu din apropierea parisului, câţiva pescari l-au adus la mal. chipul era murdar de sânge, o parte i s-a prelins în gură, în jurul gâtului avea vânătăi şi urme de degete, braţele erau încrucişate pe piept şi înţepenite, iar excoriaţiile de pe încheieturile mâinilor erau aparent urmele frânghiilor. criminalul a legat un şiret în jurul gâtului atât de strâns încât era ascuns privirii, aproape îngropat în carne. rochia era în mare parte ruptă, o fâşie lată de o palmă a fost sfâşiată de la tiv până la talie.

în povestirea "Pisica neagră" naratorul se întoarce acasă beat şi crede că motanul Pluto se fereşte de prezenţa lui. l-a prins, dar animalul, speriat de violenţa cu care-l trata, i-a făcut cu dinţii o rană uşoară la mână. o furie diavolească a pus stăpânire pe narator. a apucat motanul de beregată şi, cu briceagul din buzunar, i-a scos un ochi din orbită. în altă zi, enervat că motanul, cuprins de panică, fugea când încerca să se apropie de el, i-a petrecut un laţ în jurul gâtului şi l-a spânzurat de ramura unui copac.

în aceeaşi zi, casa a ars cu tot ce agonisise până atunci. s-a mutat în subsolul unui bloc de apartamente şi l-a înlocuit pe Pluto cu un motan aproape identic (exceptând pata albă din zona pieptului), însă cu timpul nu a mai suportat dragostea pe care animalul i-o oferea şi a simţit o adâncă repulsie faţă de el.

într-o zi, a ridicat secera, voia să-l lovească, însă soţia l-a oprit. orbit de furie, a omorât-o şi a zidit-o în peretele subsolului. a tencuit, a văruit. nu a mai găsit pisica, pesemne a fugit speriată de violenţa lui. însă, când anchetatorii au vrut să părăsească pentru totdeauna casa naratorului(după a patra vizită) s-a auzit un mieunat de după perete. zidise animalul acolo.

în povestirea "ochelarii", naratorul se afla la un spectacol de operă împreună cu prietenul său, dl Talbot şi a recunoscut-o în lojă pe madame Lalande. l-a întrebat pe Talbot dacă are un binoclu. nu-şi putea lua ochii de la ea şi un fior rece i-a trecut prin şira spinării când ea l-a privit prin lornion, apoi i-a zâmbit.

după o săptămână de la acest eveniment, s-au căsătorit. naratorul era un bărbat foarte chipeş, însă ochii erau cenuşii din cauza unei boli. ştia că, dacă va continua aşa, va orbi. refuza să poarte ochelari. soţia i-a impus să meargă la un consult şi să-şi cumpere. cum şi i-a pus la ochi, a văzut o făptură hâdă, zbârcită, cu părul alb în persoana soţiei sale. 

Igerk în balansoar

Igerk s-a prins cu mâinile de bara de metal şi s-a balansat până scaunul a scârţâit, un arc fixat dedesubt s-a desprins urmat de altul. a smucit bucata de fier şi ea a atârnat cu un capăt în aer şi celălalt înfipt în porţiunea de plastic asemănătoare cu peretele cabinei unui carusel, a detaşat-o de balansoar.

Mivmos a şutat mingea razant deasupra lui şi, o secundă după aceea, ultimul arc s-a desprins. acum Igerk a rămas fără nicio siguranţă. mişcarea a devenit mai amplă, opririle mai bruşte, iar el nu a mai beneficiat de piesele elastice din oţel care amortizau şocurile.

o oprire neaşteptată aproape l-a aruncat din balansoar, apoi bara unde îşi aşezase picioarele s-a desprins.

Em, Nig, Ranho, Iuxel şi Igig s-au adunat împrejur. o doamnă de pe bancă striga: "Plecaţi de acolo, copii, e periculos!". Nig a făcut un pas în faţă, Em s-a retras.

"ce tare se leagănă!" a exclamat Akan şi a mers la câţiva metri de balansoar, însă doamna de pe bancă a ţipat din nou: "pleacă, măi, de acolo, poate te loveşti!". într-adevăr, în timpul balansului (mai rapid, mai amplu cu fiecare clipă), aparatul s-a înclinat puţin spre stânga şi el, palid, cu ochii închişi, părea că urmează să expulzeze prin esofag şi cavitatea bucală conţinutul stomacului.

Mivmos s-a postat la distanţă de 10 m, a şutat, mingea a ricoşat din capul lui Igerk peste gard. Girogi a râs.

un pilon s-a desprins de unde era ataşat. balansul s-a oprit o clipă, dar, din cauza greutăţii lui Igerk, s-a desprins şi celălalt pilon. acum putea coborî din balansoar dacă stâlpul acela de metal înfipt în pământ nu era fixat sub scaun. fiecare mişcare era însoţită de un scârţâit, o doamnă din blocul vecin a deschis geamul..

"vai, aveţi grijă, copii, plecaţi de-acolo!" a strigat Nadna.

"e periculos, Igen, vino-ncoa'!" a exclamat Filipiu şi a alergat în direcţia lui.

"pleacă de-acolo imediat, Ariadna!" a ţipat mama ei, Siasta.

un bărbat gras a observat că stâlpul de metal ieşise pe jumătate din pământ, aşa că mişcarea oscilatorie avea o frecvenţă mai mică, însă era însoţită de deplasarea balansoarului spre stânga. s-a blocat într-o poziţie incomodă pentru Igerk.

balansul a încetat, deplasarea spre stânga a persistat. s-a auzit un pocnet, apoi un ţipăt.