...

tencuiala căzuse parţial de pe zidurile blocului şi se vedeau cărămizile, iar în loc de ferestre câţiva dintre locatari aşezaseră bucăţi de carton, nailon, ba chiar zidiseră locul gol şi lăsaseră camera de nefamilişti fără sursă de lumină naturală. din dreptul geamului fiecărei garsoniere locuite ieşea câte un coş de fum din tablă şi se întindea cel mai des până la fereastra vecinului de deasupra. fumul negru al unui locatar de la etajul unu se ridica chiar în rufele întinse ale vecinei de la doi, chiar când un locatar de la patru aerisea fumul înecăcios de cauciuc şi gunoaie arse al celui de la 3 îi inunda camera. 

lângă bloc, câţiva copii murdari şi desculţi se jucau într-un bmw seria 3 abandonat, intrau prin parbrizul spart, învârteau volanul, fredonau "am valoare de-aia mare mare mare" sau "sunt băiatul cu bmw", iar părinţii lor îi priveau de la geamuri şi râdeau. un bărbat scund şi scheletic trecea cu un televizor vechi în braţe, îşi striga soţia care stătea pe o pătură în colţul blocului şi fuma o ţigară. zidul era împânzit de antene Digi sau Focus Sat, iar unele dintre ele erau folosite drept culmi de întins rufe. un bărbat se plimba pe acoperiş cu o boxă portabilă în mână din care răsuna la maxim o manea tristă. 

lângă bloc, o fetiţă se juca cu un şoarece mort.

bancnota lui Silviu

un câine cu trupul de tekel si capul de pekinez mânca dintr-o sacoşă de gunoi lângă tomberon, o locatară a blocului E1 ducea o baterie descărcată de maşină, Silviu, un băiat cu capul diform şi hainele prea mari şi murdare, se apropia de container însoţit de Florin care trăgea cu plăcere dintr-un sfert de ţigară găsit pe marginea drumului. după trei runde de "piatră-hârtie-foarfecă", au stabilit că Silviu intra primul, iar el a deschis capacul şi a intrat. Florin l-a strigat după câteva minute: "uă, ce tot faci acolo, iesi odată!", iar Silviu a ieşit mâncând dintr-o felie de pepene stricat şi cu o pereche de ochelari de soare pe cap.

"uă, pulă, intru şi eu!" i-a spus Florin şi şi-a însoţit prietenul în tomberon. 

a găsit un ziar, un album Avon, o geantă de umăr pentru femei ruptă, cutia de la un Samsung Galaxy S3 şi chiar un prezervativ folosit. "să-mi bag pula, n-am găsit nimic!" după câteva secunde, Silviu a ieşit cu o bancnotă de 10 lei pătată şi puţin îndoită la un colţ.

"10 ţigări, îmi bag pula, ţie nu-ţi dau nimic!" "îmi dai şi mie 5 lei, că dacă nu eram eu nu veneam!" "da, uă, o pulă îţi dau, nici pe aia!" "te zic lu taică-tu că fumezi dacă nu-mi dai" "zi-mă, şi eu te zic lu mă-ta aia grasă!" a strigat şi a fugit, urmat de Florin care se înarmase cu un băţ găsit lângă tomberon, urla plângând: "stai în morţii mă-tii, băga-mi-aş pula în mă-ta, stai în Dumnezeii mă-tii de muist", îl ameninţa: "îţi sparg capul dacă nu-mi dai cinci ţigări, muistu pulii".

se înroşise, iar ochii aproape îi ieşeau din orbite. a speculat oboseala lui Silviu, l-a împiedicat, el a căzut şi a scăpat bancnota, iar Florin a fost suficient de atent încât să o ia şi să fugă.

"pizda mă-tii de muie, dă-mi banii înapoi că te fut în gură". l-a alergat pe Florin prin dreptul Vilei 14, prin grădina domnului Silvestru, prin parcul care acum câţiva ani era atracţia tuturor copiilor, prin fostul depozit - acum doar o clădire dezafectată unde din când în când hoţii mai vopsesc bicicletele furate, iar oamenii străzii înoptează, pe lângă Şcoala Gimnazială numărul doi cu gratii doar la geamurile de la parter, printre blocurile multicolore care creau o atmosferă de orăşel albanez. l-a prins după câteva sute de metri, chiar aproape de magazin, i-a sărit în spate, s-a luptat pentru că Florin era mai înalt şi mai solid, l-a doborât, i-a luat bancnota şi a plecat fericit să-şi cumpere ţigări.

tatăl lui Silviu, un om care inspira frică, cu faţa mereu încruntată, cu braţele lucrate şi pline de tatuaje şi cu burta care abia încăpea în tricoul mulat l-a strigat: "Silviu, ce ai acolo?" "am găsit 10 lei pe jos!" "ia dă-i la mine".

Câinele tău moare - Raymond Carver (traducere proprie)

a fost călcat de un camion.

l-ai găsit pe marginea şoselei

şi l-ai înmormântat.

te-ai simţit rău.

te-a durut,

dar mai mult pentru fiica ta

pentru că era câinele ei

şi l-a iubit atât de mult

încât îi cânta,

dormea cu el în pat

ai scris un poem despre asta.

l-ai numit "un poem pentru fiica mea"

despre câinele călcat de camion

despre cum l-ai căutat,

ai mers în pădure 

şi l-ai îngropat adânc, adânc

şi poemul acesta se termină aşa bine

eşti chiar bucuros, dacă nu se întâmpla

nu scriai niciodata un poem

atât de bun.

apoi scrii un poem despre scrierea unui poem

despre moartea acestui câine,

dar în timp ce scrii       

o femeie strigă numele tău, numele tău mic,      

ambele silabe,

şi inima ta se opreşte.

după un minut, continui să scrii,

ea strigă din nou.

te întrebi cât de departe poate merge.



Your dog dies
by Raymond Carver

it gets run over by a van. 
you find it at the side of the road 
and bury it. 
you feel bad about it. 
you feel bad personally, 
but you feel bad for your daughter 
because it was her pet, 
and she loved it so. 
she used to croon to it 
and let it sleep in her bed. 
you write a poem about it. 
you call it a poem for your daughter, 
about the dog getting run over by a van 
and how you looked after it, 
took it out into the woods 
and buried it deep, deep, 
and that poem turns out so good 
you're almost glad the little dog 
was run over, or else you'd never 
have written that good poem. 
then you sit down to write 
a poem about writing a poem 
about the death of that dog, 
but while you're writing you 
hear a woman scream 
your name, your first name, 
both syllables, 
and your heart stops. 
after a minute, you continue writing. 
she screams again. 

you wonder how long this can go on.