locuitorul balenei albastre

Mesreh purta costumul de la ziua Gregoriei şi cravata în formă de lăstun de câmp când a căzut peste bord şi a pătruns în cavitatea bucală a unei balene albastre împreună cu mulţimea aceea de alge şi peşti minusculi. i-a văzut pe Thein Sein şi Xi Jinping bând o cafea şi urmărind un meci de fotbal la televizor aşezaţi pe fotolii din piele în esofagul mare cât salonul unui hotel. o doamnă pe care Mesreh a recunoscut-o ca fiind Ri Sol-Ju îi comunica ceva în coreeană consilierului său.

Mesreh a ieşit din încăpere şi a ajuns în sala de mese unde tot felul de personalităţi, de la fotbalişti la diplomaţi americani şi preşedinţii Institutului Antropologic German, serveau cina. chelnerii, majoritatea filipinezi, păşeau printre mese ducând platouri cu tot felul de mâncăruri sofisticate: Ayatollahul Khamenei a plătit 5000 de dolari pentru un FleurBurger cu sos de trufe şi o sticlă de vin Chateau Petrus, iar Khoumale Sayasone a ales pentru desert un Frrrozen Haute Chocholate din 28 de tipuri de cacao, decorat cu foiţă de aur comestibil în valoare de 25000 de dolari. a avut surpriza să găsească pe fundul bolului o brăţară din diamante şi aur de 18 carate, iar un ospătar i-a oferit şi o linguriţă de aur pe care o putea păstra.

Mesreh a asistat la o dispută pe teme ştiinţifice între decanul Universităţii din Ohio şi un lingvist de la un institut important din Olanda pe tema influenţei germanice din limbile islandeză şi feroeză, în discuţie a intervenit şi un istoric francez care a amintit că teritoriile Islandei şi Insulelor Feroe au fost locuite în vechime de câţiva călugări irlandezi până la invazia vikingă şi principala influenţă atât pe plan lingvistic, cât şi a obiceiurilor şi tradiţiilor le aparţine celor din urmă. Mesreh a părăsit discret sala de mese ajungând, cum s-ar spune, în stomac, unde în lumina stroboscoapelor, l-a recunoscut pe David Beckam dansând asemeni unui vraci din Uganda în timpul melodiei Watch out for this a lui Major Lazer, însă pe Mesreh l-au uimit mişcările pe care Robert Wagner le executa în ciuda vârstei şi s-a deplasat spre tejghea unde, i s-au înmânat două săgeţi de darts în schimbul unei sume mici de bani. a câştigat 100 de puncte şi i-au oferit un ursuleţ de pluş ca recompensă. un angajat japonez binevoitor l-a cazat pe Mesreh la camera 23 în jurul orei douăsprezece p.m. dormitoarele de alături era ocupate de către acţionarul principal al BMW şi Naser Al-Kharafi, emirul Kuwaitului.

a doua zi, un inginer chinez i-a arătat lui Mesreh schiţa unui sistem performant de filtrare a apei care intră în componenţa balenei, el a făcut parte din echipa care l-a proiectat, i-a explicat rolul fiecărei piese, de la şuruburi la sisteme bielă-manivelă, pârghii, pistoane, bolţuri, dar balena nu a avut un parcurs perfect, în ciuda prezentării oarecum bombastice: înainta din ce în ce mai încet, huruia ca un marfar soios, iar Thein Sein, cu simţul umorului mai dezvoltat, şi-a permis să compare zgomotele cu un cântec de sirenă într-o discuţie cu nişte lideri europeni. în ciuda eforturilor inginerilor de a rezolva situaţia, simptomele acestei boli încă necunoscute continuau să se manifeste asupra balenei, abia după două săptămâni tehnicienii au descoperit că problemele provin din zona stomacului, "un fel de indigestie" a concluzionat un inginer. această indigestie a durat încă o lună. într-o zi, Mesreh a străbătut esofagul până în laringe, dar acolo a simţit o forţă neobişuită care îl împinge în faringe, din faringe în cavitatea bucală, din cavitatea bucală în Oceanul Atlantic.

meciul de rugby

echipa roşie beneficia de posesia mingii la începutul meciului, dar jucătorii din pachetul de înaintare al echipei albastre erau net superiori adversarilor lor şi, surprinzător, Edan se afla pe banca de rezerve.

Ornion a încercat să treacă printre adversari până la terenul de ţintă al echipei albastre, însă a fost blocat de către Skonsk, a căzut, iar Zellepin i-a pasat lui Juaningo, mingea a ricoşat din piciorul lui deasupra buturilor adverse.

de la 3-0, scorul a ajuns la 9-0 pentru echipa albastră, punctele fiind obţinute în totalitate prin lovituri de pedeapsă, de altfel, jucătorii păreau odihniţi la jumătatea meciului, spre deosebire de adversarii lor care nu au reuşit să execute măcar un eseu, se împotmoleau, erau înconjuraţi imediat ce intrau în posesia mingii, abia reuşeau să ajungă la linia de trei sferturi şi acolo, extenuaţi, să fie deposedaţi şi să le fie imposibil să se întoarcă la timp în apărare.

Cikov a redus diferenţa de la 12-7 la 12-10 în a doua repriză, iar Ingdir a intrat în posesia mingii, a trecut printre Iuanhu, Thuler şi Hanran, a ajuns faţă în faţă cu masivul Rutc.

acesta îl aştepta cu picioarele depărtate şi pumnii strânşi, pântecul i se revărsa peste bata pantalonilor, iar toţi se aşteptau, observând viteza cu care se îndrepta spre adversar, să survină o ciocnire şi, fără îndoială, Ingdir să piardă mingea, chiar şi Isiof, Enka şi Ranho care alergaseră până atunci în urma lui, văzând că se îndreaptă spre Rutc, au încetinit, iar coechipierii aflaţi mai departe de terenul de ţintă strigau: "dă-mi-o, dă-mi-o!".

el, dimpotrivă, a grăbit pasul, părea că nu-l vede pe Rutc sau că vrea să treacă prin el, nu arăta deloc că ar intenţiona să-l ocolească, iar când Ingdir a ajuns la aproximativ 10 m distanţă de adversar, masivul Rutc a păşit în spate, s-a încruntat, a strigat, apoi în faţă.

a aruncat mingea pe direcţie verticală, Rutc a prins-o, dar Ingdir s-a izbit în el şi din această cauză a scăpat-o. Ingdir a recuperat-o, însă adversarul l-a împins şi a căzut, dar s-a ridicat foarte repede şi s-a ciocnit din nou cu el, apoi Rutc l-a dat la o parte, într-o clipă de neatenţie adversarul a revenit pe poziţii.

Geniloni, Vinke şi Hojn i-au înconjurat, dar nu îndrăzneau să intervină împotriva lui Rutc - acesta parcă se împotmolea la fiecare mişcare, nu reuşea să-i facă faţă lui Ingdir. furios, s-a aruncat asupra lui, i-a luat mingea, însă într-o secundă adversarul s-a postat în faţa lui. a urlat, i-a smuls-o, dar nu a reuşit să se menţină în posesia ei decât câteva clipe. Ingdir i-a luat-o din nou, o strângea la piept ca pe un copil, îşi lipea obrazul de suprafaţa ei.

dă-miooo! strigau Venajun şi Polan.

când Rutc se îndrepta furios spre el, s-a strecurat în genunchi printre picioarele lui şi a ajuns în terenul de ţintă.

Egidiu la întâlnirea antropologilor de la Institutul F. Rainer

un sandviş şi durerea de burtă s-a extins în zona rinichilor sub forma unei înţepături cu fluctuaţii scurte de intensitate, a cuprins o parte din apendice, s-a retras şi a revenit cu o forţă impresionantă, a urcat în coşul pieptului, a coborât şi s-a canalizat cu toată puterea asupra stomacului, s-a disipat, scăzându-i automat intensitatea, ajungând chiar în zona sânilor, a dispărut în scurt timp, s-a metamorfozat într-o usturime în cavitatea anală.

Egidiu va prezenta raportul despre populaţiile antice din obcina Pipirigului, o echipă de arheologi a dezgropat oase umane neobişnuit de mari şi nu se simte în stare, transpiră, respiră greu, îşi imaginează lupta desfăşurată acum în stomac: 

imaginea intestinului se profila în minte când a ameţit şi s-a încruntat după o senzaţie de greaţă, a urmat o contracţie învoluntară în zona bicepsului, nu şi-a mai putut mişca degetul mijlociu, iar în încercarea de a-l readuce la normal, l-a ridicat în direcţia lui Broerd Ogel, nu l-a mai putut coborî, noroc că Broerd îl privea pe Kaen în momentul acela şi Egidiu a avut timp să-şi ascundă mâna sub masă.

în scurt timp i-a înţepenit gâtul, iar durerile de stomac se menţineau la un nivel deloc de neglijat. a urmat o crampă dintre cele mai intense simţite de Egidiu în 47 de ani din cauza căreia a lăcrimat. celelalte crampe nu au avut aceeaşi forţă până un val de contracţii involuntare şi prelungite aproape l-a adus la disperare, însă a gândit că durerea constantă, liniară ce a urmat e forma supremă de tortură.

a lăcrimat, şi-a şters lacrima, a închis ochii, dar a constatat că nu-i mai poate deschide. situaţia nu a durat mult, apoi durerile au ajuns în aria pelvisului. a resimţit pe limbă gustul suspect al parizerului.

ce poate fi mai rău de atât? s-a întrebat şi atunci l-a săgetat prin genunchi după ce scăpase de un cârcel la umăr.

l-a gâdilat în lobul urechii dar nu a avut timp să se scarpine căci durerea insuportabilă care i-a lovit stomacul l-a determinat să icnească foarte încet şi să-şi aşeze mâna pe burtă. s-a scărpinat pe bărbie, dar a uitat că acolo avea un neg pe care l-a zgândărit. o durere i-a străbătut maxilarul, a urcat până la osul nazal.

s-a imaginat în postura de pacient la Spitalul Judeţean apoi înaintând o plângere la Organizaţia pentru Protecţia Consumatorului. trei valuri de crampe stomacale au urmat, apoi o durere aproape insuportabilă de 10 secunde.

ochii i s-au afundat în orbite, a devenit palid. durerea care s-a canalizat din nou cu toată forţa asupra stomacului aproape l-a determinat să clacheze.

îi înțepeneau părţi ale corpului, a vrut să-şi roadă unghia, dar i s-a blocat maxilarul, iar când a reuşit să smulgă un colţ, sângele a ţâşnit din acel loc şi a avut o durere, într-adevăr, incomparabilă ca intensitate cu cele de stomac.

atunci şi-a amintit momentul în care aşeza bucata aproape circulară de parizer între feliile de pâine şi transporta sandvişul către cavitatea bucală, era uimitor cum într-un lucru aparent inofensiv, parizerul, se ascundeau bacterii în stare să provoace asemenea dureri şi să dea total peste cap digestia unui om ca Egidiu.

s-a gândit la banii pe care trebuia să-i dea pe pastile, că va trebui să ţină regim.

nu a înţeles numele pe care preşedintele institutului l-a pronunţat, însă Drabiniu a prezentat studiul despre rezistenţa anticomunistă maghiară refugiată în munţii României înainte de intervenţia armatei noastre în acea clipă.

Drabiniu a terminat prezentarea, preşedintele institutului a exclamat: "impresionant!", apoi au urmat câteva clipe de linişte. foşnetul unei foi a fost urmat de bâzâitul unei muşte, iar limba lui Antoniu, mişcându-se în cavitatea bucală, a clefăit scuipatul într-un zgomot pe care l-a auzit toată lumea.

un avion de hârtie, trecând pe lângă fereastra deschisă a institutului, a emis un fâşâit care a întors câteva capete şi, apoi, o adiere de vânt şi căderea unei frunze din copac au produs alte sunete ce au trezit înfiorare în sală.

la etajul superior al institutului, Eugen a desprins o bandă scotch cu care era lipit un afiş pe perete şi ecoul sunetului provocat astfel a răsunat în încăpere.

bicepsul lui Hojannson a provocat şi el un zgomot încordându-se, a urmat genunchiul lui Jidah care a pocnit şi gestul de a-şi strânge pumnul al lui Keivn care a emis un sunet asemănător mototolirii unui carton. s-a auzit ticăitul ceasului.

descheierea nasturelui de la cămaşa lui Arnold de către posesor s-a auzit ca şi cum s-ar fi spart o bulă de nailon, iar bâzâitul unei muşte a fost urmat de sunetul fin produs de aterizarea ei pe chelia lui Unoino, aterizare cumva forţată auzindu-se de parcă musca s-ar fi lovit de-un geam.

degetul mare de la picior a produs un scârţâit înfundat mişcându-se în pantofii lui Geniloni, iar încruntătura lui Flavian a sunat ca un foşnet, apoi Golog a întors capul spre dreapta şi rotirea lui a vâjâit prin aer.

gestul de a se scărpina la baza nasului al lui Holdivian a produs un fel de scârţâit, iar întinderea mâinii lui Dominic după un pix a emis un mic vânt şi vuiet.

pişcătura unui purice asupra lui Horonius s-a auzit ca un pocnet din degete, iar urechile lui Olivian au perceput un mic bolborosit: era pricinuit de transpiraţia eliberată prin porii lui Virgiliu. Octavianotti şi-a dezlipit cu greu spatele de spătarul scaunului, iar sunetul cauzat semăna cu cel de parcă ar fi dezlipit bandă scotch.

Hesiodian s-a scărpinat în zona sprâncenei şi acest gest a provocat un zgomot foarte, foarte scurt ce a răzbătut în liniştea din încăpere, iar degetul lui Filipiu scobind în nas a determinat un sunet de parcă ar fi avut nasul din cauciuc.

închiderea pleoapelor lui Joliavin a produs un sunet asemănător cu închiderea unei capse, iar ridicarea colţurilor gurii lui Hased într-un zâmbet a cauzat un fâşâit fin ca atunci când îmbraci o pelerină de ploaie.

Noiovisk şi-a supt burta scremându-se în urechile tuturor, apoi o geană s-a desprins de pe marginea pleoapei lui Sifiovic şi a produs un sunet scurt de parcă ar fi căzut un ac cu gămălie.

s-a auzit organul lui Marco crescând, un foşnet necunoscut, apoi aerul pătrunzând în nările lui Richard, s-a auzit fâlfâitul aripilor unui fluture care trecea pe lângă geam, încreţirea ca de hârtie a frunţii lui Hinem şi respiraţia adâncă a lui Egidiu.

apoi, în liniştea care a urmat, s-a auzit clar părul lui Nikol crescând şi când urechile participanţilor s-au obişnuit cu el, iar crampele care-l chinuiau pe Egidiu au atins o intensitate maximă, s-a auzit clar un fâsâit din direcţia acestuia din urmă.

Filip Florian - Degete mici

Filip Florian (n.1968) este un jurnalist şi scriitor român care s-a afirmat pe plan naţional şi internaţional cu romanul "Degete mici"- tradus în engleză, germană, maghiară, poloneză, cehă, slovenă, slovacă, spaniolă şi italiană.

cartea de faţă începe cu prezentarea monografiilor oraşului - găsite într-un sertar din biblioteca judeţeană de către arheologii care căutau informaţii despre castrul roman - realizate de un învăţător, un avocat, doi călugări, un medic veterinar şi un şef de gară - ei credeau că straturi de nisip, argile, sedimente de tot felul s-au aşezat de-a lungul istoriei peste lagărul antic şi că e imposibil să fie scos la suprafaţă.

din lucrarea avocatului Stratulat, cercetătorii au aflat că în 1932 o altă echipă entuziastă de arheologi a dezgropat câteva ziduri surpate, însă momentul era consemnat succint, autorul arătându-se mirat mai mult de prezenţa în echipă a unei făpturi speciale - o doamnă tunsă scurt, cu pantaloni de călărie şi cizme cu carâmb, posesoarea unui portţigaret din chihlimbar lung de 20 de cm, care, din mărturiile celor care au luat parte la săpături, îi strunea mereu pe muncitori şi pe colegii din echipă, iar Gavrilescu, veterinarul, o compara cu o găinuşă moţată de munte gata să provoace oricând lupte pline de cruzime între cocoşi - decât de scoaterea la lumină a ruinelor după 2000 de ani de întuneric.

din textele învăţătorului şi ale preotului reieşea mai mult deplângerea faptului că turma credincioşilor era predispusă "să o apuce pe căi greşite", referindu-se în special la tânăra generaţie. îi supăra faptul că moda tăierii bretonului şi a cozilor s-a răspândit în rândul fetelor din şcoală, că băieţii participau în număr mare la dezvelirea construcţiilor antice şi că numărul capilor de familie prezenţi la Sfânta Liturghie scădea îngrijorător.

săpăturile au scos la suprafaţă mai multe ziduri, dar şi un lucru foarte straniu - o cantitate considerabilă de oase umane a fost adusă la suprafaţă de către jandarmi. localnicii bănuiau că nu sunt nicidecum de pe vremea romanilor, ci din timpul comunismului, castrul fiind folosit în secret pentru deţinuţii politici.

Vladimir şi Evgheni

Vladimir Vladimirovici aruncă săgeata către ţinta de darts, nimereşte foarte aproape de punctul roşu din mijloc, Evgheni Iosif câţiva centimetri mai încolo, iar Nicolai Nicolaevici la marginea celui de-al doilea cerc de pe ţintă şi Anisim Demyan scrie pe un caiet punctajele fiecăruia: Vladimir - 45 de puncte, Evgheni - 40 de puncte, Nicolai - 25 de puncte.

Vladimir nimereşte a doua oară foarte aproape de punctul roşu, însă Evgheni execută o lovitură perfectă pentru care primeşte cincizeci de puncte - acum scorul celor doi este egal: 90-90, iar Nicolai se află pe locul trei cu 60.

a treia lovitură îl aduce din nou în fruntea clasamentului pe Vladimir, însă la doar 5 puncte diferenţă de Evgheni şi Nicolai aruncă foarte slab însumând acum doar 70 de puncte.

locurile unu şi doi sunt la egalitate după primele patru aruncări: 175-175, cea de-a patra aruncare va decide soarta meciului. Evgheni primeşte doar 30 de puncte pentru ultima aruncare, Vladimir are o şansă uriaşă să câştige.

tocmai când a dat drumul săgeţii a strigat: "cârcel, cârcel la umăr!" nu a nimerit ţinta. Evgheni a câştigat.

meciul de fotbal american

Adriano aruncă mingea spartă pe care o are în mână, Bob o prinde şi aleargă în direcţia porţii adverse. e robust, are în jur de un metru optzeci astfel încât cei patru jucători din apărarea echipei roşii nu reuşesc să-i facă faţă. Bob îi pasează mingea lui Honorius, dar el o scapă şi ajunge în posesia lui Renato. o aruncă cu toată forţa în direcţia lui Tom. "Goool!". acesta trece de linia porţii într-o clipă de neatenţie a lui Bil, apoi se aşează în genunchi.

Bob înscrie, scorul e 1-1. Crin, supraponderalul, îl înlocuieşte în teren pe Flavius.

nou-venitul primeşte mingea de la Martinez. trece în alergare uşoară printre adversari, se apropie de linia porţii, dar când să păşească dincolo de ea, este deposedat de către Giani. Crin încremeneşte, îl priveşte fix pe Bil, urlă: "am trecut de linie, nu e corect! am trecut de linieeee!" Giani se opreşte din alergat, se întoarce lângă supraponderal: "unde ai trecut tu de linie, grasule? ţi-am luat mingea înainte să treci!" "ba nu, am păşit dincolo de linieee! nu e coreeect!" "ce nu e, mă, grasule, corect? de ce te oftici?" "nu mă oftic! am trecut de linie!" Crin se înroşeşte, apoi izbucneşte într-un plâns cu sughiţuri: "de ce nu jucaţi coreeect?".

îi smulge balonul din mână lui Giani, îl trânteşte la pământ şi trece de linie. "haha, te-am păcălit!"

Artaxerxe şi câinele

Artaxerxe alerga printre balansoarele şi leagănele din parc urmărit de un câine chiuaua. Supplexa striga: "muşcă-l, muşcă-l! sari pe el!", iar Geniloni, William şi Richard au râs cu hohote când Artaxerxe a urlat: "ajutor! luaţi câinele de aici!". urmărirea a continuat şi Artaxerxe s-a izbit de doamna Memoranda, iar ea a scăpat sacoşa pe care o avea în mână. de două ori patrupedul a fost aproape să-l muşte pe Artaxerxe, noroc că a schimbat direcţia în ultimul moment.

s-a împiedicat de un bolovan când trecea printre scaunul din lemn prevăzut cu tălpi curbate şi tobogan, a căzut.

urmărirea lui George

George îi smulge mingea din mână lui Andrei când el se pregăteşte să o arunce. primul aleargă schimbând direcţia o dată la 5-6 paşi. urmăritorul său se împiedică de un bolovan şi cade, iar George profită de acest lucru şi măreşte viteza, însă Andrei practică atletismul de aproape trei ani. ajunge la câţiva paşi de el, îl prinde, dar nu reuşeşte să-şi recupereze mingea. după încă o urmărire de câteva minute, George dă semne de oboseală. Andrei profită de asta, îl ajunge, se strecoară în genunchi printre picioarele lui, îi aplică o lovitură cu pumnul în zona senisibilă şi ia mingea. George pleacă plângând.

"aşa-ţi trebuie, grasule!" strigă Andrei şi aruncă mingea în sus, o prinde. o priveşte pieziş, o şutează peste gard şi pleacă.