mătura Memorandei

Memoranda, doamna de serviciu, l-a privit cu ochii mici afundaţi între pleoapele umflate pe Geniloni care-i furase mătura. a urcat scările în viteză şi l-a urmărit. "dă-mi mătura, nesimţitule!" a strigat, "să vezi ce-ţi fac când te prind".

el a schimbat brusc direcţia, a alergat pe coridorul ce ducea către toaleta femeilor. a intrat, dar a ieşit imediat strecurându-se în genunchi printre picioarele Memorandei.

ea a fost aproape să-l prindă de guler, însă faptul că a schimbat direcţia în ultimul moment l-a salvat.

s-a auzit o bufnitură. Memoranda, întinsă pe burtă pe podeaua proaspăt spălată, murmura o înjurătură.

şutul lui Edan

"să vezi ce-ţi fac dacă n-o aperi, umflatule!" i-a strigat Rândunel lui Rudolf când Elvis se pregătea să şuteze. penalti-ul a fost acordat echipei antrenate Fridolin Rad în urma unui fault comis de Edan.

balonul a fost trimis cu forţă, portarul a sărit, a atins-o cu vârful degetelor respingând-o astfel în transversală. suporterii echipei lui Fridolin au strigat lozinci împotriva adversarilor săi. scorul era 1-0 în minutul 90. portarul, de bucurie, a ridicat mingea şi a şutat-o cu toată forţa în sus. vântul sufla în direcţia porţii lui Rudolf. un val de înjurături şi strigăte de furie din partea suporterilor echipei antrenate de Gregor Laszlo a urmat unei clipe de linişte. balonul a sărit din pământ în transversală de unde a ricoşat şi GOOOOL! scorul e 1-1.

eşti un pinion

într-un mecanism
lucrat de o mie 

de tehnicieni

te roteşti
mecanismul funcţionează

te înlocuiesc cu o splendidă
rotiţă de sticlă

devii un obiect nefolositor
iar ei se umplu de glorie

peisaj cu Gregor pe Strada Dâmboviţa

Gregor urinează pe zidul vechiului dispensar cu mâinile afundate până la cot în pantalonii descheiaţi. un copil loveşte cu piciorul o minge soioasă de cauciuc care trece milimetric deasupra capului unei gravide şi aterizează în faţa unei maşini care frânează brusc. un bătrân cu un televizor în braţe circulă pe strada Dâmboviţa, se împiedică şi-l scapă. o piatră sparge geamul Ofeliei Popescu şi trei copii aleargă în direcţia opusă. ea iese în balcon cu faţa boţită de somn, priveşte câteva secunde, murmură o înjurătură, intră, iar Gregor îşi scutură organul, încheie pantalonii şi pleacă.

Pascal Bruckner - Hoţii de frumuseţe

scriitorul francez Pascal Bruckner (n 1948) a primit Premiul Renaudot pentru romanul intitulat Hoţii de frumuseţe în 1997.

protagonistul, un psihiatru sărac ce locuieşte la marginea Parisului, a cunoscut-o pe Helene când aceasta l-a adus la cabinet pe fratele ei.

şi-au trimis scrisori, s-au întâlnit. doctorul era pasionat de literatură şi a fost plătit de o editură să scrie o apocrifă după Victor Hugo. ea i-a făcut o mărturisire ciudată: i-a devoalat tehnica de care el se folosea în scris şi care trebuia neapărat să rămână secretă într-o discuţie purtată în grădina din spatele spitalului. el extrăgea pasaje din diverse cărţi şi le combina astfel încât să rezulte un text unitar. cum cartea sa a acut un oarecare succes, protagonistul a rugat-o pe Helene să nu spună nimănui ceea ce ştia. ea a consimţit, dar cu condiţia ca el să părăsească garsoniera în care locuia şi să se mute în locuinţa ei. îl considera un individ interesant şi voia "să-l cerceteze mai înde-aproape".

l-a tratat regeşte în săptămânile următoare: a mâncat din farfurii de porţelan, cu tacâmuri poleite cu aur. a focut câte o baie fierbinte în jacuzzi în fiecare zi.

au plecat într-o vacanţă în Elveţia cu maşina, însă nu au mai putut înainta din cauza zăpezii destul de departe de graniţă. l-au întâlnit pe Raymond care i-a dus la cea mai apropiată casă unde el era servitor. locuinţa aprţinea soţilor Benjamin şi Francesca.

au evadat pe fereastră într-o noapte deoarece gazdele au încuiat uşa, însă s-au întors după câteva ore de mers conştientizând că nu au unde să plece la ora aceea târzie. au profitat de faptul că soţii nu erau acasă, au intrat în dormitorul acestora şi au cotrobăit prin lucruri. au desoperit că la subsolul clădirii era închisă o adolescentă care striga după ajutor. au coborât în temniţa ei, însă atunci Benjamin şi Francesca au sosit. i-au închis acolo pe oaspeţii lor timp de câteva zile, după care au hotărât să-l elibereze pe protagonist şi s-o păstreze pe Helene.

voiau în schimbul ei trei fete tinere şi frumoase pe care să le întemniţeze. aveau o plăcere stranie de a le privi cum îmbătrânesc, cum frumuseţea le părăseşte.

cu cât ele îmbătrâneau, cu atât ei întinereau. atât Raymond, cât şi stăpânii aveau în jur de 50 de ani, însă păreau de 30. ei i-au spus protagonistului că tinereţea urcă printr-o conductă din subsol în locuinţă şi ei o inhalează, astfel încât rămân mereu tineri.

Raymond a fost însărcinat să-l supravegheze pe protagonist cât timp caută cele trei fete. 'cel de-al doilea l-a surprins pe slujitor masturbându-se aşezat pe WC ţinând în mâna stângă o revistă pornografică.

l-a pârât şefilor. Benjamin a venit, l-a luat pentru o zi pe servitor în locuinţa sa - Raymond s-a întors cu ochiul umflat, buza spartă, arcada ruptă, şchiopătând.

Eriksoon pe trambulină

Eriksoon se afla pe trambulina de 10 metri, a privit în jos, s-a dat doi paşi înapoi. spectatorii îi strigau numele, prelungind câteva secunde vocala o: "Eriksooooon! Eriksooooon!". a aşezat piciorul stâng în faţa celui drept.

s-a auzit un fluier, iar el a alergat spre marginea trambulinei. s-a oprit, s-a înroşit, s-a aşezat turceşte pe trambulină.

apoi s-a întins, iar spectatorii exclamau: "ce face? îi e rău? să vină ambulanţa!". după câteva secunde un sforăit lung cu modulaţii, urmat de altele mai scurte s-a auzit.

pe strada Dâmboviţa

un copil obez împinge o maşină de jucărie fără o roată 

bătrânii îşi administrează Curcumin de trei ori pe zi

găini scheletice ciugulesc fosile de triceratops

casele au ferestre mici storurile trase

un cerşetor schilod

doarme sub un felinar

amiază de 7 iulie

e cald ca în placenta unei lame-cu-lână-mătăsoasă, iar între limbă şi cerul gurii arome de fistic ciocolată vanilie căpşuni se topesc în lichidul apos, uşor vâscos secretat de glandele salivare. clinchetul lingurilor în cupele de îngheţată mai răcoresc puţin aerul din cameră, iar dincolo de storul din lamele subţiri de lemn fixate paralel şi orizontal pe două chingi, temperatura e aidoma celei din Djibouti.

în încăpere miroase a vopsea şi transpiraţie, dar se distinge şi un iz de mucegai. între pereţii din plăci de gips cartonate pe exterior se află o doamnă grasă, între două vârste care deschide fereastra.

apocrifă după Intermezzo no 3 de Eugen Ionesco

ţestoasele cu tâmple roşii sunt animalele de companie ideale - o spune Giuseppe Moravia, biolog italian originar din Cingoli, Macherata şi rudă de gradul trei cu scriitorul Alberto Moravia în studiul său. faptul că ţestoasele au proprietăţi miraculoase este deja demonstrat - un oarecare Adriendo Delphi a mărturisit că obişnuieşte să danseze în jurul ţestoasei sale întocmai ca vracii din Uganda şi că această practică îi determină longevitatea. s-a născut acum 113 ani, însă arată de 50. se spune că saliva acestui animal e ingredientul principal al unui unguent ce vindecă toate bolile de piele, de la eczemele însoţite de abcese, erupţii şi mâncărimi, până la neoplasm. o statistică realizată tot de Giussepe Moravia pe un eşantion de aproximativ 50 de persoane (totalitatea rudelor, vecinilor şi cunoştinţelor) arată că oamenii care deţin cel puţin o ţestoasă cu tâmple roşii trăiesc în medie cu 3 ani mai mult.

în schimb, un savant chinez pe nume Li Tai Pei afirmă că cel mai bun prieten al omului nu e nici pe departe câinele, ci zebroida taiwaneză. a consacrat 3 pagini din revista Huang-Jiang articolului despre mintea complexă a acestui animal. Li Tai Pei a câştigat un număr considerabil de adepţi şi 0,3 % din locuitorii oraşului său au achiziţionat o zebroida taiwaneză până acum.

într-un alt articol din revista Huang-Jiang, a prezentat avantajele pe care deţinerea unui paricopitat cu un nivel de inteligenţă atât de ridicat le conferă posesorului. pe de altă parte, Paek Song-nam, cercetător coreean, a realizat o specie nouă de şoarece de laborator capabilă de sentimente de care nici zebroida taiwaneză (cu atât mai puţin ţestoasa cu tâmple roşii sau câinele) nu ar fi capabile. animalul este în aparenţă un şoarece obişnuit, dimensiunile creierului sunt aceleaşi, numai că el exploatează în totalitate organul gândirii, iar arealul memoriei funcţionează asemeni celui uman.

poate, deci, să înveţe o poezie sau după câţiva ani de muncă să cunoască în jur de patru limbi străine. momentan vorbeşte fluent doar coreeana.

strânsoarea lui George

Eduard l-a prins de guler, l-a ridicat, l-a privit în ochi pe George, iar el a eliberat un strigăt dintre pilor şi unghiul duodenojejunal care a provocat căderea unei bucăţi de tencuială din zidul de alături. primul şi-a dezvelit dinţii pătrăţoşi într-un zâmbet, a intenţionat să spună ceva însă mirosul degajat de cavitatea bucală l-a determinat pe George inspire scurt apoi să expire brusc şi zgomotos.

Eduard l-a izbit de pământ cu toată forţa, apoi l-a ridicat din nou şi i-a aplicat o directă în figură care l-a aruncat câţiva metri în spate. l-a apucat de ceafă, l-a privit în ochi, l-a împiedicat şi i-a aplicat un şut puţin deasupra cavităţii lombare.

George a căzut, iar Eduard s-a aşezat cu genunchii pe pieptul lui şi l-a lovit cu palma peste obraz. şi-a înfipt degetele în faţa lui, l-a tras de păr până când George a urlat şi în următoarea fracţiune de secundă Eduard s-a înroşit.

mâna adversarului său a atins zona genitală, l-a prins de testicule şi l-a strâns cu toată forţa, iar mişcările bruşte, urletele nu l-au ajutat să scape din strânsoare timp de cinci minute.

George a reuşit să se ridice, i-a dat drumul şi profitând de un moment de neatenţie l-a împiedicat apoi a fugit.

Johannsen

există documente care atestă faptul că Domnul Johannsen e descendentul direct al regelui viking Erik cel mare şi a moştenit de la acesta înălţimea, curajul şi rezistenţa la boli - ultima vizită la medicul de familie a fost în 1981 la întoarcerea dintr-o expediţie în sudul Groenlandei, însă marţi a simţit o durere acută în zona intimă.

a decis să o ignore, dar nemai-putând suporta, a intrat pentru prima dată în viaţa sa într-un cabinet ginecologic joi, 4 aprilie.

medicul a remarcat vârful roşu aprins al organului, l-a diagnosticat cu prostatită şi i-a prescris o pilulă de Prostamol Uno pe zi.

urina difuz, cu întreruperi, urina avea culoare mov şi el simţea permanent nevoia să micţioneze. elimina în timpul nopţii o secreţie ciudată, iar organul se micşora în fiecare zi.

Domnul Johannsen avea 52 de ani şi a fost prima dată în viaţa lui când s-a confruntat cu aceste simptome.

în ziua de 2 mai, când a fost la ginecolog, a observat că în locul organului avea un ochi mare, violet care clipea