ni se cere mereu
să le înțelegem părerea
indiferent cât de
învechită
prostească sau
respingătoare
ar fi
ni se cere
să le privim
viața irosită
cu
prietenie,
deoarece sunt
în vârstă.
dar vârsta e rezultatul
a ceea ce facem.
au îmbătrânit
mai rău
pentru că au
trăit
fără scop,
au refuzat să-l
vadă.
nu e vina lor?
dar a cui?
a mea?
mi se cere să-mi ascund
părerea
de ei
de frica lor.
vârsta nu e de condamnat.
dar rușinea
unei vieți
pierdute
cu bună intenție
printre atâtea
vieți
pierdute
cu bună intenție
este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu