a fost călcat de un camion.
l-ai găsit pe marginea şoselei
şi l-ai înmormântat.
te-ai simţit rău.
te-a durut,
dar mai mult pentru fiica ta
pentru că era câinele ei
şi l-a iubit atât de mult
încât îi cânta,
dormea cu el în pat
ai scris un poem despre asta.
l-ai numit "un poem pentru fiica mea"
despre câinele călcat de camion
despre cum l-ai căutat,
ai mers în pădure
şi l-ai îngropat adânc, adânc
şi poemul acesta se termină aşa bine
eşti chiar bucuros, dacă nu se întâmpla
nu scriai niciodata un poem
atât de bun.
apoi scrii un poem despre scrierea unui poem
despre moartea acestui câine,
dar în timp ce scrii
o femeie strigă numele tău, numele tău mic,
ambele silabe,
şi inima ta se opreşte.
după un minut, continui să scrii,
ea strigă din nou.
te întrebi cât de departe poate merge.
Your dog dies
by Raymond Carver
it gets run over by a van.
you find it at the side of the road
and bury it.
you feel bad about it.
you feel bad personally,
but you feel bad for your daughter
because it was her pet,
and she loved it so.
she used to croon to it
and let it sleep in her bed.
you write a poem about it.
you call it a poem for your daughter,
about the dog getting run over by a van
and how you looked after it,
took it out into the woods
and buried it deep, deep,
and that poem turns out so good
you're almost glad the little dog
was run over, or else you'd never
have written that good poem.
then you sit down to write
a poem about writing a poem
about the death of that dog,
but while you're writing you
hear a woman scream
your name, your first name,
both syllables,
and your heart stops.
after a minute, you continue writing.
she screams again.
you wonder how long this can go on.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu