...

Vasile, într-o salopetă murdară de var, cu o șapcă de base-ball, s-a apropiat de Gheorghe călcând nesigur, l-a privit cu ochii mici, a zâmbit și a spus: "uăi, di când nu te-am mai văzuuut! ci faci?". a întins mâna cu degete mici, pătrățoase și unghii lungi, crescute strâmb, Gheorghe i-a strâns-o și a răspuns: "ăă, salut, mă duc șî eu acasî! tu ci faci?". a zâmbit, lăsând la vedere caninii din aur. "bini, uă, niși pi la crâșmî n-ai mai vinit, ci-i cu tini?" a întrebat Vasile, a scos din buzunar pachetul de țigări, l-a deschis, i l-a întins lui Gheorghe, el a refuzat clătinând din cap. "nu mai beu, uă, am douî luni!" a completat, "da bravo, uă, șî nu mai dai șî tu un sămn, stai în casî, ci faci?" "ci sî fac, uă, șî eu cu triabî! da nevastî-ta ci mai faci?" "și sî facî, acasî, la lucru, și sî mai facî? hai cî vini microbuzu, ni auzâm noi zîlili estea!" "bini, uă, ai grijî di tini, șî mai lasî băutura cî nu-i bunî la vârsta asta! ești băiat tânăr, di triabî, diștept, vrei sî mori?" "ni auzîm!" a răspuns Vasile și a urcat în microbuz, împiedicându-se de prima treaptă. "și prost îi, mai alcoolist ca ăsta n-am văzut, di dimineațî pânî sara numa' bat, handicapatu'!" a spus Gheorghe și s-a ridicat de pe bancă.