Chuck Palahniuk e un scriitor american. Primele sale cărţi, printre care şi Fight Club, au fost refuzate de toate editurile la care au fost trimise. în cazul cărţii de faţă, editorii au spus că romanul "e prea întunecat şi prea riscant". Palahniuk, în loc să-i estompeze tonul, l-a făcut mai întunecat şi mai agresiv şi a retrimis cartea. s-a dovedit că le-a plăcut la nebunie. romanul a stârnit controverse aprinse care l-au propulsat imediat în topul bestseller-urilor.
personajele din Fight Club, de la luptători de Wrestling până la doctori sau profesori de liceu, iau parte la bătăi clandestine în subsolurile barurilor din New York după ora închiderii, bătăi organizate de Tyler Durden, un tânăr care, pe lângă slujba de chelner, are legături cu piaţa drogurilor de mare risc.
romanul începe cu secvenţa în care naratorul şi Tyler se află pe acoperişul de la Parker Morris Building. cel de-al doilea îi ţinea primului un pistol în gură. naratorul împinse ţeava cu limba şi în acel moment se auzi zgomot de sticlă spartă. ei se aflau la etajul 191, iar fereastra se sparse chiar la 190. clădirea putea fi făcută praf în câteva secunde cu suficient fulmicoton în jurul pilonilor de susţinere. napalmul, obţinut prin dizolvarea fecalelor de pisică în apă, în combinaţie doar cu câţiva mililitri de benzină putea a distruge cea mai înaltă clădire din lume.
Fight Club-ul se caracterizează prin luptele sângeroase, drept exemplu:
"La prima bătaie, tipul mă prinde într-un full nelson și-mi împinge fața, îmi împinge obrazul, îmi împinge gaura din obraz în podeaua de beton pînă cînd dinții mi se sparg și-și înfig rădăcinile lor zimțate în limbă.
Acum mi-l amintesc pe Patrick Madden zăcînd mort pe podea și pe soția lui, micuță ca o figurină de porțelan, o biată fetiță cu coc. Soția lui chicotea și încerca să toarne șampanie printre buzele soțului ei mort."
sau
"La a doua bătaie, tipul îmi pune un genunchi între omoplați. Apoi îmi răsucește brațele la spate și mă izbește cu pieptul de podeaua de beton. Aud cum îmi plesnește o claviculă.
Vreau să sfărîm cu un baros marmurile lordului Elgin și să mă șterg la cur cu Mona Lisa.
Doamna Patrick Madden și-a ridicat cele două degete pline de sînge, cu urme de sînge rămase printre dinți, și sîngele i se prelinge de pe degete pe încheieturi, peste o brățară cu diamante, și pe coate, de unde începe să picure."
sau
"Numărul trei pare să știe ce-mi trebuie și-mi prinde capul, încercînd să mă sufoce. Există un procedeu în luptele de stradă care-ți oferă doar atîta aer cît să nu-ți pierzi cunoștința. Numărul trei îmi ține fața în îndoitura brațului ca și cum ar ține un copil sau o minge de fotbal și pumnul său e ca un molar care zdrobește.
Pînă cînd dinții îmi mușcă interiorul obrajilor.
Pînă cînd gaura din obraz se lățește pînă la colțul gurii, cele două rupturi se unesc și formează un fel de rînjet zdrențuit, care se cască exact sub nas și se întinde pînă la ureche."
personajele din Fight Club, de la luptători de Wrestling până la doctori sau profesori de liceu, iau parte la bătăi clandestine în subsolurile barurilor din New York după ora închiderii, bătăi organizate de Tyler Durden, un tânăr care, pe lângă slujba de chelner, are legături cu piaţa drogurilor de mare risc.
romanul începe cu secvenţa în care naratorul şi Tyler se află pe acoperişul de la Parker Morris Building. cel de-al doilea îi ţinea primului un pistol în gură. naratorul împinse ţeava cu limba şi în acel moment se auzi zgomot de sticlă spartă. ei se aflau la etajul 191, iar fereastra se sparse chiar la 190. clădirea putea fi făcută praf în câteva secunde cu suficient fulmicoton în jurul pilonilor de susţinere. napalmul, obţinut prin dizolvarea fecalelor de pisică în apă, în combinaţie doar cu câţiva mililitri de benzină putea a distruge cea mai înaltă clădire din lume.
Fight Club-ul se caracterizează prin luptele sângeroase, drept exemplu:
"La prima bătaie, tipul mă prinde într-un full nelson și-mi împinge fața, îmi împinge obrazul, îmi împinge gaura din obraz în podeaua de beton pînă cînd dinții mi se sparg și-și înfig rădăcinile lor zimțate în limbă.
Acum mi-l amintesc pe Patrick Madden zăcînd mort pe podea și pe soția lui, micuță ca o figurină de porțelan, o biată fetiță cu coc. Soția lui chicotea și încerca să toarne șampanie printre buzele soțului ei mort."
sau
"La a doua bătaie, tipul îmi pune un genunchi între omoplați. Apoi îmi răsucește brațele la spate și mă izbește cu pieptul de podeaua de beton. Aud cum îmi plesnește o claviculă.
Vreau să sfărîm cu un baros marmurile lordului Elgin și să mă șterg la cur cu Mona Lisa.
Doamna Patrick Madden și-a ridicat cele două degete pline de sînge, cu urme de sînge rămase printre dinți, și sîngele i se prelinge de pe degete pe încheieturi, peste o brățară cu diamante, și pe coate, de unde începe să picure."
sau
"Numărul trei pare să știe ce-mi trebuie și-mi prinde capul, încercînd să mă sufoce. Există un procedeu în luptele de stradă care-ți oferă doar atîta aer cît să nu-ți pierzi cunoștința. Numărul trei îmi ține fața în îndoitura brațului ca și cum ar ține un copil sau o minge de fotbal și pumnul său e ca un molar care zdrobește.
Pînă cînd dinții îmi mușcă interiorul obrajilor.
Pînă cînd gaura din obraz se lățește pînă la colțul gurii, cele două rupturi se unesc și formează un fel de rînjet zdrențuit, care se cască exact sub nas și se întinde pînă la ureche."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu