Albert trebuia să susţină un discurs despre drepturile omului în faţa liderilor ONG-urilor organizatoare, profesorilor coordonatori, concurenţilor în defavoarea cărora el a fost ales câştigător al concursului de eseuri (pe aceeaşi temă, de altfel). îl trimisese prin mail câteva săptămâni în urmă, iar la scurt timp a fost anunţat să se prezinte pe data de 25 mai la festivitatea de decernare a premiului şi să-şi pregătească un discurs de câteva minute.
acum se afla pe scenă şi încerca să mimeze o atitudine relaxată, gestul de a învârti în mână un capac de pix îi trăda stresul. oricât încercase, nu reuşise să reţină discursul pe care, de altfel, el îl scrisese. încercase să-l copieze pe altă foaie, să-l structureze pe paragrafe şi să-l înveţe paragraf cu paragraf, să-l înveţe pe dinafară, să asimileze doar esenţialul în ideea de a-l formula pe loc.
hotărâse să ia pe scenă foaia cu discursul, să privească discret din când în când, nu credea că va deranja pe cineva având în vedere că el scrisese cel mai bun eseu înscris în concurs.
prezentatorul a făcut o mică introducere, l-a felicitat pe Albert pentru eseul extraordinar şi a anunţat publicul că urmează să asiste la un scurt discurs despre ce înseamnă drepturile omului în contextul apartenenţei la Uniunea Europeană. Albert a tras aer în piept, s-a uitat pe foaie pentru a-şi aminti începutul, a mai privit o dată, s-a frecat la ochi, părea din ce în ce mai panicat.
"Albert, poţi începe!" a intervenit prezentatorul, dar el tăcea şi studia atent foaia. "poţi citi de pe foaie dacă vrei, nu ne deranjează" "am luat referatul despre motorul Diesel din greşeală!" i-a şoptit Albert. "îl citesc aşa?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu