"Are you drinking" de Charles Bukowski (traducere proprie)

curat, pe suport, jurnalul galben-vechi.

din nou

scriu din pat

la fel ca anul

trecut.

voi merge luni 

la doctor.

"da, doctore, picioare moi, vertij, dureri de cap și

spate"

"bei?" va întreba,

"faci exercițiile, iei vitaminele?"

"cred că sunt doar bolnav 

de viață,

aceeași stare, cu schimbări 

neînsemnate."

pe pistă, privesc 

alergarea cailor și pare

fără sens.

plec după ce cumpăr

bilete pentru ultimele curse.

"pleci?" întreabă angajatul 

motelului.

"da, e plictisitor!"

îi spun.

"daca acolo e plicisitor, ar 

trebui să te întorci."

deci, aici sunt,

hotărât împotriva pastilelor,

doar un bătrân,

doar un scriitor bătrân

cu un jurnal

galben.

ceva merge 

pe podea spre mine.

o, e doar pisica de data 

asta.

...

roșu la față, cu ochii ieșiti din orbite, mânecile bluzei suflecate, a urlat: "morții mă-tii! dumnezei!", a aplicat un pumn în ușa de lemn, încă unul, apoi a izbit-o cu palma. "Marius, încetează!" a strigat Cristina și a dat să pășească spre el. "da ci pula mea, sî-mi facî ceva, în morții ei, cî-i stric ușa!" a răspuns Marius și a lovit ușa cu piciorul, "o rup, sî moarî mama di n-o rup! sî-mi bag pulaa!". 

Silviu s-a postat în fața lui, "oprești-ti, uă, odatî", dar Marius l-a prins de guler, l-a înlăturat, și-a luat avânt și a lovit cu pumnul, a urlat de durere, și-a scuturat mâna, "sî-mi bag pulaaaa, morții mă-tii!", a alergat spre ușă și a lovit cu celălalt pumn, apoi cu piciorul, cu ambele palme, i-a aplicat un șut și o bucată din ușă s-a desprins din cuie și a căzut în interiorul încăperii. 

a intrat, a luat bucata de lemn și a plecat.

...

Andreea, în colanți negri și tricou roz decoltat, a urcat în autobuz, a plătit și a ocupat singurul loc liber. Cristina, cu ochelari de soare aurii, într-un maieu până deasupra buricului și o fustă ce-i acoperea jumătate din fund, a urmat-o. "fă, iar ai prins loc, mereu prinz', nebuno!". "da stai în brați la mini!" a răspuns Andreea, lovindu-se sugestiv cu palma peste coapse. Cristina s-a așezat, iar Andreea a continuat: "da' ci fustî sexy avem!", "mă vrei, nebuno!" a răspuns Cristina, "da, fă, ti vreau!" a replicat Andreea și i-a așezat mainile pe sâni. "stăi, fă, cî sî uitî lumea!" a țipat Cristina, "da, ci, fă, ți-i rușini?" a răspuns Andreea, apoi a continuat: "fă, cu fusta asta l-ai înebunit pi urâtu ceala!" "carí, fă?" a întrebat Cristina. "ăla cu cari umblai!" "lasî-mă, fă, cî murem di rușîní. mă mai șî lua di mânî prin oraș, uiti-ti oleacî la mini, mă mai vide cineva!" a țipat Andreea, "da di ci-ai ieșât, fă, cu el?" "da' tot insista, cî hai sî ieșim, cî ti iubesc, cî o sî ti fac fericitî, șî mi-era șî mii așa sî-i zic, știi, îl cunosc di atâta timp, uă, da-i urât în drași, o vrut sî mă săruti, nu știu cum dracu am scăpat di el!" "nu trebuie, fă, sî ieș' cu el, ci naiba! trebuie sî-i zîci cî nu șî gata!" a răspuns Andreea. "șî cum sî-i zîc, fă, nu, dacî mă tot freca, cî hai, cî hai. da am făcut ca tarzanu la el pi la sfârșât șî s-o liniștit!" "așa, fă, cî dacî nu fășei, încî ti mai futie prostu' la cap!" "da mai dă-l draculu'!"

...

în fața casei cu tencuiala căzută, geamurile sparte, o femeie cu un ochi vânăt fuma. i-a întins țigara fumată pe jumătate băiatului în cărucior cu rotile de lângă ea. el a așezat-o în colțul gurii, a dat din cap în semn de mulțumire și femeia a intrat în casă. un copil urina pe zidul bucătăriei de vară. altul lovea cu piciorul o minge spartă, râdea, alerga spre minge și o lovea iar. un bărbat a ieșit din casă cu un pui de pisică în mână, l-a aruncat în iarbă și a aprins o țigară.