Devreme, e încă întuneric.
La fereastră, eu și cafeaua.
Doi băieți împart ziarele.
Poartă șepci, pulovere, unul are un rucsac pe umăr.
Sunt fericiți și nu spun nimic
și, dacă ar fi putut, s-ar fi ținut de mână.
E devreme și ei fac asta împreună.
Cerul se luminează, luna încă se reflectă în apă
atât de frumos încât moartea, chiar iubirea nu mai contează.
Fericire.
Vine neașteptat
Și pleacă la fel. Într-adevăr, în fiecare dimineață vorbim despre asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu