Doamna profesoară deschide uşor uşa. Îşi pune geanta pe catedră, apoi izbită de mirosul din sala de clasă, ordonă deschiderea geamurilor. Ordinul, dintr-un motiv sau altul, nu e executat. Ba mai mult, doi copii pleacă deja să închidă şi geamul întredeschis din capătul clasei. Profesoara cere să ne pregătim uneltele pentru desen. Se aud copiii cotrobăind în ghiozdane, prin ciorne, caiete, cărţi, foii rupte, bileţele. Doamna profesoară scoate şi ea un set de pensoane nesigilate din geantă. Copii încep să urle şi să arunce cu creioane, caiete de la unul la altul. Doamna profesoară ia o bucată de cretă şi o aruncă în Andrei. Se face linişte iar Andrei îşi ia ustensilele pentru desen şi pleacă. Ceilalţi elevi îşi finisează planşele.
Deodată Maria se ridică de la masă, deschide fereastra şi-şi aruncă ceaşca cu tot cu apă şi penson. Doamna profesoară întreabă: „Măi fată, de ce-ai aruncat cana? Putea să cadă în capul cuiva.” Ca răspuns, Maria aruncă şi cana colegei ei de bancă pe fereastră. Mai mult, îi ia şi desenul fluturându-l prin sala de clasă. Până la urmă şi ea îşi strânge ustensilele şi pleacă.
Au mai rămas doar patru copii. Victor se ridică şi din neatenţie răstoarnă cana cu apă a fetei de lângă el chiar pe icoana pe care o lucra aceasta. Doamna profesoară zice: „Măi neatenţilor! Căzuţi din lună! Cu capu’n nori! Pierde vară! De ce mai veniţi aicea, ca să stricaţi?” „Da doamna, da’ mie nu-mi place desenu’! îmi place sportu’!” replică Victor. Doamna profesoară răspunse indignată: „Ce? Îţi place aruncarea cu privirea? Taci acolo şi lucrează, că Dumnezeu te vede! Şi apropo, ştie cineva câte sărbători în cinstea Maicii Domnului sunt? Ia să fac eu o ascultare mică acuma, chiar dacă nu suntem la curs...” însă exact atunci intră şi doamna directoare adjunct pentru o mică inspecţie. Negăsind nici o lucrare finalizată exclamă: „Nu pictaţi nimica! Pierdeţi timpul, mai mare ruşinea!”
Doamna profesoară, după plecarea „oaspetelui nepoftit”, începe să urle şi să izbească cu mâna în catedră. Din spatele sălii de clasă se aud strigăte ca: „Şut! Gol! Ronaldo!” Doamna profesoară vede un copil ce simulează un joc de fotbal cu un mototol de hârtie. Pe lângă râsetele fetelor din prima bancă se mai aud şi nişte „zbierăte”, nişte „chicoteli”. Doamna profesoară îşi ia geanta şi pleacă. Copii îşi strâng ustensilele.
Deodată Maria se ridică de la masă, deschide fereastra şi-şi aruncă ceaşca cu tot cu apă şi penson. Doamna profesoară întreabă: „Măi fată, de ce-ai aruncat cana? Putea să cadă în capul cuiva.” Ca răspuns, Maria aruncă şi cana colegei ei de bancă pe fereastră. Mai mult, îi ia şi desenul fluturându-l prin sala de clasă. Până la urmă şi ea îşi strânge ustensilele şi pleacă.
Au mai rămas doar patru copii. Victor se ridică şi din neatenţie răstoarnă cana cu apă a fetei de lângă el chiar pe icoana pe care o lucra aceasta. Doamna profesoară zice: „Măi neatenţilor! Căzuţi din lună! Cu capu’n nori! Pierde vară! De ce mai veniţi aicea, ca să stricaţi?” „Da doamna, da’ mie nu-mi place desenu’! îmi place sportu’!” replică Victor. Doamna profesoară răspunse indignată: „Ce? Îţi place aruncarea cu privirea? Taci acolo şi lucrează, că Dumnezeu te vede! Şi apropo, ştie cineva câte sărbători în cinstea Maicii Domnului sunt? Ia să fac eu o ascultare mică acuma, chiar dacă nu suntem la curs...” însă exact atunci intră şi doamna directoare adjunct pentru o mică inspecţie. Negăsind nici o lucrare finalizată exclamă: „Nu pictaţi nimica! Pierdeţi timpul, mai mare ruşinea!”
Doamna profesoară, după plecarea „oaspetelui nepoftit”, începe să urle şi să izbească cu mâna în catedră. Din spatele sălii de clasă se aud strigăte ca: „Şut! Gol! Ronaldo!” Doamna profesoară vede un copil ce simulează un joc de fotbal cu un mototol de hârtie. Pe lângă râsetele fetelor din prima bancă se mai aud şi nişte „zbierăte”, nişte „chicoteli”. Doamna profesoară îşi ia geanta şi pleacă. Copii îşi strâng ustensilele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu