poem

Tu din familia Carcinus moenas,
erai întocmai unei detunături de puşcă Browning
cu mecanism fără cocoş, cu ţevi din oţel “Nitro” suprapuse,
cu mecanism de extracţie şi ejecţie a tubului cartuş,
cu mecanism de repetiţie,
erai misterioasă ce un dans al dervişilor,

tu - atât de frumoasă încât boşimanii auni – khomani
se adunau în jurul tău ca împrejurul unei surse de apă,
încât bacilii din aer îmbătrâneau cu o mie de ani pentru tine,
încât puteam să îţi cânt la banjo, la ukulele, la xilofon,

încât puteam să iau batista şi să şterg la ochi o reptilă din
ordinul Caudata pentru tine, încât puteam să mă transform în euglenă
verde, încât puteam să fiu complicat ca un cub rubic sau ca
încrengătura de eucariote Rhodophyita, încât puteam să suport
muşcătura unui varan sau a unui şarpe cu clopoţei de asemenea doar
pentru tine.

O, pirogravuro, vipero, o, lamă bimetalică, m-ai ucis cu veninul tău
şi substanţa ta anticoagulantă, o, păienjeniţo, m-ai poluat ca o necroză
de cap femural, ca o radiaţie, m-ai vânat ca un liliac, o!