Dai Sijie (n.1954) este unul dintre cei mai apreciaţi romancieri şi cineaşti francezi. S-a născut în provincia Fujian, din sudul Chinei, iar în 1984 s-a stabilit definitiv în Franţa.
Romanul său de debut, „Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză” a devenit rapid un best-seller internaţional şi a fost ecranizat chiar de către autor.
În cartea de faţă este vorba despre doi băieţi, autorul şi Luo care, fiind consideraţi „intelectuali” şi fii unor „duşmani ai poporului” de către regimul lui Mao, sunt duşi la reeducare într-un sat de pe Muntele Fenixului Ceresc. Supraveghetorii lor şi a altor sute de tineri sunt nişte comunişti „transformaţi” în cultivatori de opiu.
Autorul şi Luo sunt fii de medici, respectiv Luo e fiul dentistului care-l tratase pe însuşi Mao. Într-o bună zi, cei doi absolvenţi de gimnaziu o întâlnesc pe Micuţa Croitoreasă, fiica unui croitor vestit. Luo se îndrăgosteşte de ea şi începe să o viziteze tot mai des.
În casa prietenului lor, Ochelaristul, autorul şi Luo găsesc un geamantan cu cărţi interzise, de la Balzac la Victor Hugo. Reuşesc să-l fure şi citesc în fiecare zi din „Notre Dame de Paris” şi alte cărţi.
Luo şi Micuţa Croitoreasă descoperă că au ceva în comun: al doilea deget de la picior e mai lung decât degetul mare. Cartea e scrisă foarte simplu, în stilul lui Franz Kafka:
„Uneori, când munceam, aveam vedenii. Brusc, mi se părea că mi se înmoaie pământul sub picioare, simţeam că mă înăbuş şi, de îndată ce pricepeam că ăsta ar putea să fie sfârşitul, întreaga copilărie îmi trecea cu repeziciune prin faţa ochilor, cum auzisem că li se întâmplă muribunzilor. Pământul ca de gumă începea să se întindă sub tălpile mele, apoi un zgomot asurzitor se prăvălea asupră-mi, ca şi cum tavanul s-ar fi prăbuşit.”
Lucrurile se complică când Micuţa Croitoreasă rămâne însărcinată cu Luo.
Romanul său de debut, „Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză” a devenit rapid un best-seller internaţional şi a fost ecranizat chiar de către autor.
În cartea de faţă este vorba despre doi băieţi, autorul şi Luo care, fiind consideraţi „intelectuali” şi fii unor „duşmani ai poporului” de către regimul lui Mao, sunt duşi la reeducare într-un sat de pe Muntele Fenixului Ceresc. Supraveghetorii lor şi a altor sute de tineri sunt nişte comunişti „transformaţi” în cultivatori de opiu.
Autorul şi Luo sunt fii de medici, respectiv Luo e fiul dentistului care-l tratase pe însuşi Mao. Într-o bună zi, cei doi absolvenţi de gimnaziu o întâlnesc pe Micuţa Croitoreasă, fiica unui croitor vestit. Luo se îndrăgosteşte de ea şi începe să o viziteze tot mai des.
În casa prietenului lor, Ochelaristul, autorul şi Luo găsesc un geamantan cu cărţi interzise, de la Balzac la Victor Hugo. Reuşesc să-l fure şi citesc în fiecare zi din „Notre Dame de Paris” şi alte cărţi.
Luo şi Micuţa Croitoreasă descoperă că au ceva în comun: al doilea deget de la picior e mai lung decât degetul mare. Cartea e scrisă foarte simplu, în stilul lui Franz Kafka:
„Uneori, când munceam, aveam vedenii. Brusc, mi se părea că mi se înmoaie pământul sub picioare, simţeam că mă înăbuş şi, de îndată ce pricepeam că ăsta ar putea să fie sfârşitul, întreaga copilărie îmi trecea cu repeziciune prin faţa ochilor, cum auzisem că li se întâmplă muribunzilor. Pământul ca de gumă începea să se întindă sub tălpile mele, apoi un zgomot asurzitor se prăvălea asupră-mi, ca şi cum tavanul s-ar fi prăbuşit.”
Lucrurile se complică când Micuţa Croitoreasă rămâne însărcinată cu Luo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu