Scurt joc textualist

De la o vreme mi-e atât de greu să vorbesc
mai singur decât un ceas pustiit de amintiri
decât un vis al perpendicularităţii
Să spun cuvinte – nişte forturi ale neputinţei
peşti exotici plutind printre uimiri
atâtea stoluri de gânduri antisemite/intrigi
politice

receptoare învelite în pene
întunericul – o monedă argintie
Şi fiecare vorbă e o fregată într-un ocean de linişte 
fiecare privire un culcuş de sevă
herghelii albastre sub pleoape
uşile evenimentelor s-au închis
s-au uscat

Sunt pneuma unui Strauss vag – clişeic
răsuflarea Sfântului Duh
urlet de plăcere înverzind aspiraţiile postulatelor ne-grobiene
Luna patinează în seara memoriei mele
obsidian inexpugnabil de superficialitate
înecat în formaldehida unei stări de spirit
un seppuku

cu pomeţii de aur uscat
Am nou-născuţi în congelatoare
pe scări uitate leagăne
jocuri textualiste
gânduri turbulent-extremiste
furtiv umectate în multiplicarea minţii
vag-satirice

poezia
asta
e
o
apă
a
morţilor
între
marginile
universului