Dă-mi un sărut

Dave stă pe bancă în staţia de autobuz, iar un câine doarme la câţiva metri de el. câinelui îi tresare urechea, clipeşte, ridică capul şi îl întoarce spre Dave care doarme cu capul în palmă. îl priveşte mirat, latră o dată, aşteaptă câteva secunde apoi încă o dată, încă o dată, până el deschide ochii. el exclamă: "sst!", la care câinele latră mai tare. Dave se uită în dreapta.

tresare. lângă el se află o femeie cu tenul de culoare mov, ochii exagerat de depărtaţi unul de altul, maxilarul strâmb, incisivul din dreapta sus cariat crescut peste buza de jos. Dave încearcă să se retragă discret în celălalt capăt al băncii, dar nu reuşeşte. ea-şi ţuguie buzele vinete şi imită un sărut. Dave se mai deplasează câţiva centimetri spre margine. se uită în sus, începe să fluiere ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. mâna femeii se apropie încet de el, îl atinge pe genunchi.

Dave tresare şi cade de pe bancă. se ridică, se dă un pas în spate. se ridică şi ea, îl înghesuie în peretele din stânga al cabinei staţiei de autobuz. îl prinde de umeri şi îl apropie de ea. el se apără, o ţine la distanţă, o pune la pământ, scapă miraculos dintr-o priză, o pune în genunchi, ea reuşeşte să se ridice. ajung faţă în faţă. maşina care trebuie să-l ia pe Dave a ajuns. o împinge şi ea cade în fund, lângă bancă. el urcă în maşină. priveşte pe fereastră şi râde, bucuros că a scăpat.

câinele se apropie de ea, o miroase. ea stă cu capul plecat, supărată, gata să izbucnească în plâns. câinele schelălăie de două ori, ea întoarce capul spre el, îl priveşte în ochi, îşi apropie buzele de botul lui, îl sărută.

maşina în care e Dave pleacă. el vede prin geamul din spate o femeie de o frumuseţe extraordinară care ţine câinele în braţe. râde, îi face cu mâna.