Vechiul Dachang e localitatea inclusă pe lista obiectivelor turistice de autorităţile chineze odată cu îmbătrânirea şi dispariţia populaţiei. e situată undeva în nordul Chinei şi cunoscută pentru casele în mare parte trapezoidale (conform unei credinţe populare, oricine locuieşte într-o casă de altă formă va avea o viaţă scurtă şi nefericită) şi pentru faptul că aici s-a atestat prima prezenţă umană în concepţia unor antropologi chinezi. dincolo de dealul numit de foştii localnici Ku Xing, se află un sătuc izolat numit Noul Dachang, lipsit de reţea electrică şi cu apă potabilă doar în râul Yangtze. aici a apărut boala pe care ţăranii au încercat s-o trateze cu ierburi tămăduitoare, însă a fost nevoie să sosească o echipă de cercetători americani care au prevalat probe din locuinţe, mostre de sol şi apă din râul Yangtze. au realizat analizele la un laborator din Beijing şi i-au aprovizionat pe localnici cu strictul necesar după ce le-au interzis să consume legumele pe care le cultivaseră şi apa din râu. molima s-a extins în vechiul Dachang unde a infectat câţiva turişti şi agenţii de pază. ei prezentau, pe lângă simptomele specifice, şi o agresivitate greu de controlat, încât din zece camioane MAN model 1990 care, chipurile, transportau provizii, au descins jandarmii trimişi de autorităţile chineze pentru a restabili echilibrul. rezultatul a fost că şi ei s-au îmbolnăvit şi a fost nevoie să se construiască un zid în jurul Noului şi Vechiului Dachang pentru a-i separa pe bolnavi de restul populaţiei şi, cu toate eforturile depuse, localnicii nu au reuşit să îl escaladeze, însă molima s-a extins până aproape de Beijing. managerul principal al Shan Lian, Hu Huang Mei, a fost internat într-un spital din regiunea populată de uiguri unde se afla într-o campanie publicitară ce se baza în special pe noul model de şlapi, în contextul în care se apropia sezonul vacanţelor pe litoral, pe care a trebuit să o întrerupă pe perioada spitalizării. în timpul discursului de la Urumqi, a avut un acces de tuse, a scăpat microfonul şi după un ţiuit lung oprit cu greu de cei care se ocupau cu sonorizarea, a leşinat. a căzut de pe scenă şi s-a lovit cu capul de beton. rana i-a fost bandajată rapid şi medicii au semnat fişa de externare a doua zi, o imprudenţă, deoarece într-un moment în care nimeni nu se aştepta să se întâmple ceva el i-a aplicat un pumn asistentului spărgându-i arcada şi aruncându-l peste o targă din apropiere. a prins-o de păr pe anestezistă, a ridicat-o la nivelul său, i-a dat drumul când doctorul i-a administrat un sedativ. bolnavii din Dachang prezentau o rană pe antebraţ care, cu cât încercai să o tratezi în modurile convenţionale, cu atât se adâncea şi provoca o durere ce ajungea până în vârfurile degetelor.
după câteva săptămâni de tratament, pacienţii dădeau semne că se vindecă, însă în Chicago domnul Harold, şef de şantier în cadrul unei firme de construcţii importante din America, a apelat numărul de urgenţă fiindcă soţia sa acuza o durere în piept, avea febră 40 şi era zguduită de frisoane puternice - abia conştientă, a gemut slab când medicul a încercat să-i mişte membrele. prezenta rana de pe antebraţ, o urmă de muşcătură pe care, examinând-o atent, cercetătorii de la Institutul din Ohio au constatat că nu provenea de la un animal, dimensiunea şi urmele de dinţi duceau la concluzia că e vorba despre o fiinţă umană, de talie mică, posibil tânără. au urmat zeci de apeluri la numărul de urgenţă, bolnavii manifestau aceleaşi simptome şi abia după câteva săptămâni, realizatorul unuia din cele mai urmărite talk-show-uri din America a insinuat că această întâmplare are legătură cu molima din localitatea Dachang.
s-au lansat o mulţime de ipoteze, precum că unul din cercetători nu luase toate măsurile de precauţie sau că un emigrant chinez care s-a întors în ţara natală pentru a o vizita pe mama sa la spital şi a adus boala în Statele Unite. a fost nevoie să se construiască alte 1000 de spitale pe lângă cele existente în SUA. unul din puţinii americani neinfectaţi a raportat poliţiei din Boston că atunci când l-a vizitat pe fiul său în spital, l-a observat, în uniforma unui asistent, pe străbunicul său, mort acum 24 de ani. alte aproape 200 de astfel de denunţuri au fost înregistrate, iar epidemia a ajuns şi în Mexic, unde patru inşi dubioşi au intrat în sediul revistei Socialista şi l-au răpit pe directorul Huan Pedro şi pe secretarul venezuelean Mario Pigo. populaţia din Ciudad de Mexico, ori s-a îmbolnăvit şi a fost internată în spitalele slab dotate şi puţine, ori s-au retras în provincie. de aici, America de Sud a fost următoarea ţintă unde, în timpul unui discurs televizat, preşedinta Braziliei a anunţat că îl va interna în câteva ore pe fiul său, iar prim-ministrul a dispărut în mod misterios de acasă, fiind observat abia după o lună în Guatemala aproape pustiită de molimă. Bolivia şi Ecuadorul au fost egalate la populaţie de Insulele Pitcairn. populaţia Lumii Noi a fost decimată, blocuri de locuinţe au fost dărâmate şi s-au construit în locul lor cimitire, iar Asia, nu demult cel mai populat continent, a fost întrecut de Groenlanda din punctul acesta de vedere - acolo virusul nu şi-a făcut prezenţa, probabil din cauza climei.
un istoric englez a presupus că e vorba de o invazie Zombi, dar a fost acuzat de neseriozitate şi eliminat din şedinţa institutului la care lucra, însă trupele americane se pregăteau deja de lupta cu hoardele de "nemorţi", cum îi numeau ei, ici unul căruia îi lipsea capul, colo unul fără mâna dreaptă, îşi demontau părţi ale corpului şi le aruncau spre soldaţii ascunşi în buncăre. ei foloseau imitaţii ale "Tunului Ţarului" cu muniţie convenţională, un singur foc căsăpea sute de Zombi. când erau înconjuraţi treceau cu tancurile peste ei, ba chiar şi cu nişte camioane vechi pentru transportul buştenilor. o bătrână s-a aventurat cu un Daewoo Damas printre invadatori, din fericirea reuşit să se salveze când maşina a căzut într-un lac din apropiere.
seara americanii au redus numărul combatanţilor la 500, însă dimineaţă au găsit 500000 care îşi desprindeau capetele de corp şi le aruncau în direcţia lor. au invadat buncărele, cazărmile, au furat armele şi s-au retras o parte într-o pădure din apropiere, iar ceilalţi au trecut graniţa în Mexic. americanii rămaşi în viaţă s-au retras în insulele din jurul continentului, iar autorităţile le-au administrat o bombă atomică inamicilor. au mai rămas, conform unor estimări, doar 400 în toată lumea la momentul acela, însă dimineaţă au fost înconjuraţi de câteva
după câteva săptămâni de tratament, pacienţii dădeau semne că se vindecă, însă în Chicago domnul Harold, şef de şantier în cadrul unei firme de construcţii importante din America, a apelat numărul de urgenţă fiindcă soţia sa acuza o durere în piept, avea febră 40 şi era zguduită de frisoane puternice - abia conştientă, a gemut slab când medicul a încercat să-i mişte membrele. prezenta rana de pe antebraţ, o urmă de muşcătură pe care, examinând-o atent, cercetătorii de la Institutul din Ohio au constatat că nu provenea de la un animal, dimensiunea şi urmele de dinţi duceau la concluzia că e vorba despre o fiinţă umană, de talie mică, posibil tânără. au urmat zeci de apeluri la numărul de urgenţă, bolnavii manifestau aceleaşi simptome şi abia după câteva săptămâni, realizatorul unuia din cele mai urmărite talk-show-uri din America a insinuat că această întâmplare are legătură cu molima din localitatea Dachang.
s-au lansat o mulţime de ipoteze, precum că unul din cercetători nu luase toate măsurile de precauţie sau că un emigrant chinez care s-a întors în ţara natală pentru a o vizita pe mama sa la spital şi a adus boala în Statele Unite. a fost nevoie să se construiască alte 1000 de spitale pe lângă cele existente în SUA. unul din puţinii americani neinfectaţi a raportat poliţiei din Boston că atunci când l-a vizitat pe fiul său în spital, l-a observat, în uniforma unui asistent, pe străbunicul său, mort acum 24 de ani. alte aproape 200 de astfel de denunţuri au fost înregistrate, iar epidemia a ajuns şi în Mexic, unde patru inşi dubioşi au intrat în sediul revistei Socialista şi l-au răpit pe directorul Huan Pedro şi pe secretarul venezuelean Mario Pigo. populaţia din Ciudad de Mexico, ori s-a îmbolnăvit şi a fost internată în spitalele slab dotate şi puţine, ori s-au retras în provincie. de aici, America de Sud a fost următoarea ţintă unde, în timpul unui discurs televizat, preşedinta Braziliei a anunţat că îl va interna în câteva ore pe fiul său, iar prim-ministrul a dispărut în mod misterios de acasă, fiind observat abia după o lună în Guatemala aproape pustiită de molimă. Bolivia şi Ecuadorul au fost egalate la populaţie de Insulele Pitcairn. populaţia Lumii Noi a fost decimată, blocuri de locuinţe au fost dărâmate şi s-au construit în locul lor cimitire, iar Asia, nu demult cel mai populat continent, a fost întrecut de Groenlanda din punctul acesta de vedere - acolo virusul nu şi-a făcut prezenţa, probabil din cauza climei.
un istoric englez a presupus că e vorba de o invazie Zombi, dar a fost acuzat de neseriozitate şi eliminat din şedinţa institutului la care lucra, însă trupele americane se pregăteau deja de lupta cu hoardele de "nemorţi", cum îi numeau ei, ici unul căruia îi lipsea capul, colo unul fără mâna dreaptă, îşi demontau părţi ale corpului şi le aruncau spre soldaţii ascunşi în buncăre. ei foloseau imitaţii ale "Tunului Ţarului" cu muniţie convenţională, un singur foc căsăpea sute de Zombi. când erau înconjuraţi treceau cu tancurile peste ei, ba chiar şi cu nişte camioane vechi pentru transportul buştenilor. o bătrână s-a aventurat cu un Daewoo Damas printre invadatori, din fericirea reuşit să se salveze când maşina a căzut într-un lac din apropiere.
seara americanii au redus numărul combatanţilor la 500, însă dimineaţă au găsit 500000 care îşi desprindeau capetele de corp şi le aruncau în direcţia lor. au invadat buncărele, cazărmile, au furat armele şi s-au retras o parte într-o pădure din apropiere, iar ceilalţi au trecut graniţa în Mexic. americanii rămaşi în viaţă s-au retras în insulele din jurul continentului, iar autorităţile le-au administrat o bombă atomică inamicilor. au mai rămas, conform unor estimări, doar 400 în toată lumea la momentul acela, însă dimineaţă au fost înconjuraţi de câteva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu