Oceanul mi-a spus odată,
Priveşte!
Acolo pe ţărm
E o femeie plângând.
Am privit-o.
Mergi şi spune-i -
i-am dus iubitul
într-o încăpere verde şi rece.
Acolo e mult nisip auriu
Şi coloane, corali roşii
Doi peşti albi păzindu-i berea.
Spune-i asta
Şi mai mult -
Că regele mărilor,
Plânge mai mult, bătrân, neajutorat om,
Neastâmpăratul destin
pune mâinile pe cadavre
apoi stă ca un copil
cu prea multe jucării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu