Primăvară şi tot - William Carlos Williams(traducere proprie)

Spre spitalul de boli infecţioase

sub valul de albaştri

pestriţi nori dinspre

nord-est - un vânt rece. Dincolo, în zare,câmpuri pline 

de noroi cu iarbă uscată, 

ochiuri de apă stătută

pomi înalţi, risipiţi.

De-a lungul întregii străzi

roşiatici, purupurii, bifurcaţi, verticali, deasă adunătură

de tufişuri şi mici arbori cu moarte, maronii

frunze sub ei,

- ramuri desfrunzite.

Fără viaţă în aparenţă, lentă,

ameţită primăvara se apropie.

Ei intră în noua lume goală, 

rece, siguri doar că intră,

de nimic altceva. Totul despre ei

vântul rece, familiar - 

Acum iarba, mâine

rigida spirală a unei frunze de morcov sălbatic, 

Unul câte unul lucrurile sunt definite, 

Se înteţeşte: claritatea, conturul frunzei, 

Dar acum puternica demnitate a 

intrării - Încă, profunda schimbare

a venit cu ei: ţintuiţi, ei s-au rotit

şi au început să se trezească.