Egidiu la întâlnirea antropologilor de la Institutul F. Rainer

un sandviş şi durerea de burtă s-a extins în zona rinichilor sub forma unei înţepături cu fluctuaţii scurte de intensitate, a cuprins o parte din apendice, s-a retras şi a revenit cu o forţă impresionantă, a urcat în coşul pieptului, a coborât şi s-a canalizat cu toată puterea asupra stomacului, s-a disipat, scăzându-i automat intensitatea, ajungând chiar în zona sânilor, a dispărut în scurt timp, s-a metamorfozat într-o usturime în cavitatea anală.

Egidiu va prezenta raportul despre populaţiile antice din obcina Pipirigului, o echipă de arheologi a dezgropat oase umane neobişnuit de mari şi nu se simte în stare, transpiră, respiră greu, îşi imaginează lupta desfăşurată acum în stomac: 

imaginea intestinului se profila în minte când a ameţit şi s-a încruntat după o senzaţie de greaţă, a urmat o contracţie învoluntară în zona bicepsului, nu şi-a mai putut mişca degetul mijlociu, iar în încercarea de a-l readuce la normal, l-a ridicat în direcţia lui Broerd Ogel, nu l-a mai putut coborî, noroc că Broerd îl privea pe Kaen în momentul acela şi Egidiu a avut timp să-şi ascundă mâna sub masă.

în scurt timp i-a înţepenit gâtul, iar durerile de stomac se menţineau la un nivel deloc de neglijat. a urmat o crampă dintre cele mai intense simţite de Egidiu în 47 de ani din cauza căreia a lăcrimat. celelalte crampe nu au avut aceeaşi forţă până un val de contracţii involuntare şi prelungite aproape l-a adus la disperare, însă a gândit că durerea constantă, liniară ce a urmat e forma supremă de tortură.

a lăcrimat, şi-a şters lacrima, a închis ochii, dar a constatat că nu-i mai poate deschide. situaţia nu a durat mult, apoi durerile au ajuns în aria pelvisului. a resimţit pe limbă gustul suspect al parizerului.

ce poate fi mai rău de atât? s-a întrebat şi atunci l-a săgetat prin genunchi după ce scăpase de un cârcel la umăr.

l-a gâdilat în lobul urechii dar nu a avut timp să se scarpine căci durerea insuportabilă care i-a lovit stomacul l-a determinat să icnească foarte încet şi să-şi aşeze mâna pe burtă. s-a scărpinat pe bărbie, dar a uitat că acolo avea un neg pe care l-a zgândărit. o durere i-a străbătut maxilarul, a urcat până la osul nazal.

s-a imaginat în postura de pacient la Spitalul Judeţean apoi înaintând o plângere la Organizaţia pentru Protecţia Consumatorului. trei valuri de crampe stomacale au urmat, apoi o durere aproape insuportabilă de 10 secunde.

ochii i s-au afundat în orbite, a devenit palid. durerea care s-a canalizat din nou cu toată forţa asupra stomacului aproape l-a determinat să clacheze.

îi înțepeneau părţi ale corpului, a vrut să-şi roadă unghia, dar i s-a blocat maxilarul, iar când a reuşit să smulgă un colţ, sângele a ţâşnit din acel loc şi a avut o durere, într-adevăr, incomparabilă ca intensitate cu cele de stomac.

atunci şi-a amintit momentul în care aşeza bucata aproape circulară de parizer între feliile de pâine şi transporta sandvişul către cavitatea bucală, era uimitor cum într-un lucru aparent inofensiv, parizerul, se ascundeau bacterii în stare să provoace asemenea dureri şi să dea total peste cap digestia unui om ca Egidiu.

s-a gândit la banii pe care trebuia să-i dea pe pastile, că va trebui să ţină regim.

nu a înţeles numele pe care preşedintele institutului l-a pronunţat, însă Drabiniu a prezentat studiul despre rezistenţa anticomunistă maghiară refugiată în munţii României înainte de intervenţia armatei noastre în acea clipă.

Drabiniu a terminat prezentarea, preşedintele institutului a exclamat: "impresionant!", apoi au urmat câteva clipe de linişte. foşnetul unei foi a fost urmat de bâzâitul unei muşte, iar limba lui Antoniu, mişcându-se în cavitatea bucală, a clefăit scuipatul într-un zgomot pe care l-a auzit toată lumea.

un avion de hârtie, trecând pe lângă fereastra deschisă a institutului, a emis un fâşâit care a întors câteva capete şi, apoi, o adiere de vânt şi căderea unei frunze din copac au produs alte sunete ce au trezit înfiorare în sală.

la etajul superior al institutului, Eugen a desprins o bandă scotch cu care era lipit un afiş pe perete şi ecoul sunetului provocat astfel a răsunat în încăpere.

bicepsul lui Hojannson a provocat şi el un zgomot încordându-se, a urmat genunchiul lui Jidah care a pocnit şi gestul de a-şi strânge pumnul al lui Keivn care a emis un sunet asemănător mototolirii unui carton. s-a auzit ticăitul ceasului.

descheierea nasturelui de la cămaşa lui Arnold de către posesor s-a auzit ca şi cum s-ar fi spart o bulă de nailon, iar bâzâitul unei muşte a fost urmat de sunetul fin produs de aterizarea ei pe chelia lui Unoino, aterizare cumva forţată auzindu-se de parcă musca s-ar fi lovit de-un geam.

degetul mare de la picior a produs un scârţâit înfundat mişcându-se în pantofii lui Geniloni, iar încruntătura lui Flavian a sunat ca un foşnet, apoi Golog a întors capul spre dreapta şi rotirea lui a vâjâit prin aer.

gestul de a se scărpina la baza nasului al lui Holdivian a produs un fel de scârţâit, iar întinderea mâinii lui Dominic după un pix a emis un mic vânt şi vuiet.

pişcătura unui purice asupra lui Horonius s-a auzit ca un pocnet din degete, iar urechile lui Olivian au perceput un mic bolborosit: era pricinuit de transpiraţia eliberată prin porii lui Virgiliu. Octavianotti şi-a dezlipit cu greu spatele de spătarul scaunului, iar sunetul cauzat semăna cu cel de parcă ar fi dezlipit bandă scotch.

Hesiodian s-a scărpinat în zona sprâncenei şi acest gest a provocat un zgomot foarte, foarte scurt ce a răzbătut în liniştea din încăpere, iar degetul lui Filipiu scobind în nas a determinat un sunet de parcă ar fi avut nasul din cauciuc.

închiderea pleoapelor lui Joliavin a produs un sunet asemănător cu închiderea unei capse, iar ridicarea colţurilor gurii lui Hased într-un zâmbet a cauzat un fâşâit fin ca atunci când îmbraci o pelerină de ploaie.

Noiovisk şi-a supt burta scremându-se în urechile tuturor, apoi o geană s-a desprins de pe marginea pleoapei lui Sifiovic şi a produs un sunet scurt de parcă ar fi căzut un ac cu gămălie.

s-a auzit organul lui Marco crescând, un foşnet necunoscut, apoi aerul pătrunzând în nările lui Richard, s-a auzit fâlfâitul aripilor unui fluture care trecea pe lângă geam, încreţirea ca de hârtie a frunţii lui Hinem şi respiraţia adâncă a lui Egidiu.

apoi, în liniştea care a urmat, s-a auzit clar părul lui Nikol crescând şi când urechile participanţilor s-au obişnuit cu el, iar crampele care-l chinuiau pe Egidiu au atins o intensitate maximă, s-a auzit clar un fâsâit din direcţia acestuia din urmă.