frunzadinpalma.blogspot.com Web analytics

frunza din palmă: Motanul

17 noiembrie 2011

Motanul

    Loveam aerul cu coada, nervos, când stăpâna mea s-a apropiat cu paşi mici, aproape imperceptibili pe parchet, cu un castron de lapte şi cu toată bunăvoinţa la ea. Încerca să se strâmbe haios, îşi făcea ochii mari şi-şi piţigăia vocea şi urla până când nu o mai ţineau corzile vocale. Indiferent îmi întorceam spatele, tratând-o cu toată nepăsarea şi dispreţul ce-mi zăcea în trup. Degetele ei slinoase mă mai atingeau tandru pe umeri sau pe coapse, dar eu răspundeam cu o muşcătură sau cu o gheară înfiptă în mână.
    Stăpâna îmi pusese castronul cu lapte pe covor, dar nu îmi era foame – şi-am rămas cu o expresie de scârbă profundă pe faţă. Mi se striga: „Hai! Mănâncă! Nu-ţi fie teamă!” iar eu mă tot retrăgeam analizând destul de matematic distanţa până la hrană. Pierzându-şi răbdarea, stăpâna mea se îndepărtă, păşind apăsat şi ştergând cu şerveţelul ochiul ce-i lăcrima. Apoi se pierdu în întunericul de pe hol.
    Sorbeam şi ultima picătură de lapte cu o poftă nefirească, ţinând cont de apetitul meu de zi cu zi.
    A doua zi s-a produs cu adevărat ruptura între mine şi cea care m-a luat în braţe prima oară. Mi-a fost uşor să evadez şi să mă strecor din grădina doamnei Angela până pe alee. Atunci am strigat:”Hai, luptătorule!” scoţând de pe limbă cel mai scârbos mieunat. A răsărit odată din curte, de prin tufişuri un motan destul de corpolent. Mi s-a născut atunci un imbold ciudat: „Ia-o la fugă!”, ceea ce era contrar tuturor principiilor mele. M-am năpustit cu ghearele şi cu dinţii scoşi, dar am fost rostogolit de laba masivă a motanului. Am fost însângerat de mai multe lovituri şi am fugit, convins că nu aveam să scap cu viaţă din această luptă.
    Plin de răni pe trup, am început să hoinăresc pe străzi. Se făcuse seară. Am înnoptat într-un tufiş, visând la pieptul cald al stăpânei mele. A doua zi am pornit-o înapoi acasă. Rătăceam nebun pe alei, înfometat şi singur. Atunci mi-am văzut stăpâna, pe doamna Angela, şezând pe un nor şi întinzându-mi castronul cu lapte: „Hai! Mănâncă! Nu-ţi fie teamă!”.

Niciun comentariu: