Era din ce în ce mai îngrijorată cu privire la rană. O căpătase într-un tur destul de grăbit prin oraş (nici ea nu mai ştia cum). Atunci se bandajase cam în grabă şi aşteptase să se oprească sângerarea. Nu s-a gândit nici o clipă să facă o vizită la dispensar, catalogând zgârietura ca fiind ceva nu foarte grav şi vizita la medic o totală pierdere de timp.
Totul a decurs foarte normal câteva zile: sângerarea s-a oprit, rana fu aproape să se vindece. Totuşi într-o zi simţi că se schimbase ceva. Îi telefonă iubitului, discută cu el unele chestii şi se aşeză în pat. Acolo văzu că rana căpăta expresivitate, părea că rana aproape îi zâmbea. Clipi puţin pentru a se limpezi, ieşi afară să facă o plimbare şi să se liniştească. Cum se putea explica schimbarea bruscă a aspectului aproape cicatrizat a rănii? Întrebarea aceasta o măcina pe femeie în timp ce păşea pe alei şi-şi trăgea mânecile bluzei. Rana de pe mână era cea mai ciudată rană din câte văzuse. Se afla chiar pe antebraţ deasupra unei aluniţe şi se lungea până spre umăr. Se gândi la ce făcuse în ziua aceea: desigur, nu mâncase prea bine dimineaţă şi se simţise foarte rău, dar era absurd ca acest fapt să fi pricinuit metamorfozarea aproape mistică a unei răni în ceva viu. Îşi aminti de unele evenimente mai neplăcute şi începu să facă unele conexiuni ne-bazate pe nici o idee concretă. Considerând activitatea de până acum total neproductivă, se aşeză pe o bancă şi începu să îşi tragă încet mâneca. Rana devenea chiar vie, căpătând rotunjimile chipului omenesc. Femeia îşi apropie ochii foarte tare de antebraţ, studie ciudatul semn în continuă schimbare. Îşi propuse să desluşească acea reprezentare ambiguă a unui chip ce părea destul de cunoscut. Îşi aminti că se despărţise de iubitul ei acum câteva ore şi cicatricea începu să reproducă clar imaginea iubitului ei.
Totul a decurs foarte normal câteva zile: sângerarea s-a oprit, rana fu aproape să se vindece. Totuşi într-o zi simţi că se schimbase ceva. Îi telefonă iubitului, discută cu el unele chestii şi se aşeză în pat. Acolo văzu că rana căpăta expresivitate, părea că rana aproape îi zâmbea. Clipi puţin pentru a se limpezi, ieşi afară să facă o plimbare şi să se liniştească. Cum se putea explica schimbarea bruscă a aspectului aproape cicatrizat a rănii? Întrebarea aceasta o măcina pe femeie în timp ce păşea pe alei şi-şi trăgea mânecile bluzei. Rana de pe mână era cea mai ciudată rană din câte văzuse. Se afla chiar pe antebraţ deasupra unei aluniţe şi se lungea până spre umăr. Se gândi la ce făcuse în ziua aceea: desigur, nu mâncase prea bine dimineaţă şi se simţise foarte rău, dar era absurd ca acest fapt să fi pricinuit metamorfozarea aproape mistică a unei răni în ceva viu. Îşi aminti de unele evenimente mai neplăcute şi începu să facă unele conexiuni ne-bazate pe nici o idee concretă. Considerând activitatea de până acum total neproductivă, se aşeză pe o bancă şi începu să îşi tragă încet mâneca. Rana devenea chiar vie, căpătând rotunjimile chipului omenesc. Femeia îşi apropie ochii foarte tare de antebraţ, studie ciudatul semn în continuă schimbare. Îşi propuse să desluşească acea reprezentare ambiguă a unui chip ce părea destul de cunoscut. Îşi aminti că se despărţise de iubitul ei acum câteva ore şi cicatricea începu să reproducă clar imaginea iubitului ei.
Un comentariu:
Interesanta ideea amprentei iubirii pe trup. E ca un stigmat pe care il poarta nu numai sufletul , ci si carnea. Proza ta mi se pare ca alterneaza intre jovial, asa cum am descoperit in textele despre pisoi (cred ca iti plac foarte mult animalele) si metaforizare a lumii, cum vad si in aceasta compozitie. Ai un potential enorm! Ce imi doresc e sa pastrezi copilaria in suflet, sa te deschizi scrisului cu naturaletea si naivitatea specifica varstei, pentru ca la anii tai trebuie sa fii mai senin. Poate sub influenta lecturilor tinzi sa devii mai matur, sa te avnti in subiecte mult prea grave pentru varsta ta. Vei avea timp de ele, pentru ca la felul cum scrii, vei publica cel tarziu in liceu. Eu incerc sa te sustin si, cat pot, sa iti dau un sfat.
Trimiteți un comentariu