Cântec

sărutând petala udă
florăresele asudă
şi exclamă lung de ciudă
trecând triste prin noroi
urmărite de-un convoi
de gândaci nu prea de soi

stingherite de lăcuste
mişcă formele robuste
de sub fuste
şi se-ndreaptă spre tarabe
discutând cu nişte babe
etalând în mers podoabe

şi cum stau ele la soare
un fior de var transpare
printre crengi în depărtare
florăresele se-adună
cu boabe de mătrăgună
aruncându-le pe lună