Ofelia Popescu se privi de câteva ori în oglindă. Îşi aşeză părul, luă sacoşa de cumpărături şi ieşi din casă. Merse o bucată de drum fără să se gândească la nimic important. Observă însă că din tufişuri apăru o pisică neagră ce îi tăia calea. Nefiind deloc superstiţioasă, nu dădu atenţie acestui fapt. Îşi continuă drumul până la magazin, cumpără ce îşi plănuise să cumpere şi se întoarse. Tocmai când urca scările blocului, din neatenţie, căzu şi-şi scrânti piciorul. Merse la medic, urmă ce tratament îi prescrise acesta şi după o săptămână se vindecă.
Încercă să se gândească la cauza căzăturii. Asocie acest accident, de altfel întâmplător, cu pisica neagră ce îi tăiase calea. Îşi spunea că la baza acestui eveniment putea sta un motiv mai puţin firesc. Îşi adresă o serie de întrebări şi încercă să răspundă la ele. Asocie căzătura cu faptul că tocurile ei erau prea înalte,cu faptul că nu fusese atentă la gropile din asfalt, că nu se legase strâns la şireturi, că era îndrăgostită de cineva sau o deochease vreo persoană răuvoitoare. Apoi asocie iar căzătura cu pisica neagră ce-I trecuse prin faţă, cu faptul că era în ziua de treisprezece sau poate nu, cu faptul că pantalonii îi erau prea lungi, încurcând-o la mers, cu faptul că nu prea îşi mai spuse rugăciunile în ultimul timp, că se grăbise şi nu fusese atentă pe unde merge. Care putea fi cauza căzăturii? Asocie acest eveniment cu faptul că era foarte obosită de la o vreme, cu faptul că avea multe probleme de rezolvat în acea zi şi nu se putuse concentra la mers, cu faptul că se simţea puţin ameţită. Că era supărată cu privire la unele evenimente din viaţa ei.
Mai târziu renunţă să mai caute să-şi explice căzătura. După câteva zile îşi întocmi o listă de cumpărături, se îmbrăcă şi ieşi. Dăduse uitării deja incidentul cu pisica neagră. Se îndreptă uşor spre magazin salutându-se firesc cu oamenii pe care îi întâlnea. Cumpără ce îşi propuse şi se îndreptă spre casă. În timp ce mergea, aceiaşi pisică neagră îi trecu prin faţă. Gândindu-se la întâmplarea precedentă, începu să păşească cu deosebită grijă, ieşind chiar în evidenţă faţă de ceilalţi oameni. Păşea dând cele mai mici pietricele la o parte din calea ei, ocolind toate lucrurile întâlnite, încetinindu-şi mersul în apropierea denivelărilor, oprindu-se în faţa gurilor neacoperite de canal. Păşea cu deosebită grijă sprijinindu-se de zidurile clădirilor, întrând foarte încet pe uşa blocului, murmurând rugăciuni la fiecare pas, mergând puţin pe călcâie, verificând frecvent şireturile de la pantofi pentru a evita riscul unei eventuale căderi, temându-se să nu alunece pe hârtii sau ambalaje. Privea cel mai adesea spre pământ, mergând foarte încet, ridicând foarte mult piciorul în aer, fiind atentă la cojile de banane care parcă prea apăreau acum în drumul ei. Îşi scuipa în sân, se oprea şi cerceta dacă terenul e liber. Se ferea de o groapă, de un canal, de o dală desprinsă, de un colţ de bancă, de o movilă de pământ sau de o reclamă aflată în mod excepţional pe trotuar.
Urcă scările blocului pe vârfurile picioarelor, ţinându-se de balustradă. Deschise uşa casei şi când să păşească peste prag se împiedică şi îşi scrânti iar piciorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu