În oraşul X locuia o bătrână. Această bătrână adoptase de la un adăpost de animale un motan. Pe lângă toate beneficiile pe care le constituie deţinerea unei pisici, între ea şi motanul ei se crease o legătură foarte strânsă. Nu numai că se ataşase de el, dar îi acorda şi anumite facilităţi de care, în general, nu dispune nici o pisică. Totul decurse perfect câteva săptămâni. Bătrâna îi dădea voie motanului să doarmă pe parapetul balconului, negând posibilitatea ca acesta să cadă. Dar în timp ieşi la iveală dorinţa felinei de a evada. Bătrâna observă şi ea acest lucru, dar nu acţionă în nici un fel. Nu trecu mult timp şi bătrâna fu martoră la o scenă ce-o făcu să cadă într-o puternică tristeţe.
Era ora şaisprezece şi motanul se urcă pe parapetul balconului. Bătrâna îşi făcea o cafea şi se pregătea să meargă în sufragerie. Atunci motanul plonjă de pe parapet şi dispăru.
Încercă ea să-l caute, mai întâi prin faţa blocului, apoi prin alte zone. Din cauză că se întuneca, renunţă la căutări. Avu o noapte foarte zbuciumată, cu coşmaruri. Se trezi a doua zi obosită şi se aşteptă, ca de fiecare dată, să-şi găsească motanul mâncând din bolurile cu Friskies din hol. Abia apoi realiză că motanul ei dispăruse. Putea să păţească orice. Bătrâna îşi făcu mii de gânduri negre. Putea să fie omorât de alţi motani, să fie lovit de maşini, să-l omoare câinii maidanezi de la blocurile vecine, să fie prins de oameni răuvoitori şi câte altele. Bătrâna se alarmă şi începu ia măsuri. Scrise un anunţ în ziar la rubrica „Pierderi animale” şi lipise nişte afişe pe stâlpi. Trecu ceva timp până acţiunile ei fură luate în seamă. Mai întâi vecinii de bloc, apoi tot oraşul X se mobiliză întru cătarea motanului. Se realiză un reportaj cu bătrâna la postul local de televiziune pe subiectul pierderii animalului. După câteva zile bătrâna fu anunţată că toate filialele poliţiei animalelor din zonă s-au oferit să ajute la căutări. Din păcate totul fu zadarnic.
Şi aici vine partea interesantă a poveştii. Bătrâna a aflat de la o rudă că eu scriu o poveste despre ea. Contactându-mă telefonic, m-a rugat să ajut şi eu cu ceva la căutarea motanului. M-am gândit bine şi am decis să te întreb cititorule dacă nu ai văzut cumva animalul bătrânei. Lăsându-te să te gândeşti vreo câteva zile, m-am furişat în casa ta şi am găsit motanul ascuns în dulapul de haine de ceva vreme. Aşa că i l-am înapoiat deja bătrânei.
Era ora şaisprezece şi motanul se urcă pe parapetul balconului. Bătrâna îşi făcea o cafea şi se pregătea să meargă în sufragerie. Atunci motanul plonjă de pe parapet şi dispăru.
Încercă ea să-l caute, mai întâi prin faţa blocului, apoi prin alte zone. Din cauză că se întuneca, renunţă la căutări. Avu o noapte foarte zbuciumată, cu coşmaruri. Se trezi a doua zi obosită şi se aşteptă, ca de fiecare dată, să-şi găsească motanul mâncând din bolurile cu Friskies din hol. Abia apoi realiză că motanul ei dispăruse. Putea să păţească orice. Bătrâna îşi făcu mii de gânduri negre. Putea să fie omorât de alţi motani, să fie lovit de maşini, să-l omoare câinii maidanezi de la blocurile vecine, să fie prins de oameni răuvoitori şi câte altele. Bătrâna se alarmă şi începu ia măsuri. Scrise un anunţ în ziar la rubrica „Pierderi animale” şi lipise nişte afişe pe stâlpi. Trecu ceva timp până acţiunile ei fură luate în seamă. Mai întâi vecinii de bloc, apoi tot oraşul X se mobiliză întru cătarea motanului. Se realiză un reportaj cu bătrâna la postul local de televiziune pe subiectul pierderii animalului. După câteva zile bătrâna fu anunţată că toate filialele poliţiei animalelor din zonă s-au oferit să ajute la căutări. Din păcate totul fu zadarnic.
Şi aici vine partea interesantă a poveştii. Bătrâna a aflat de la o rudă că eu scriu o poveste despre ea. Contactându-mă telefonic, m-a rugat să ajut şi eu cu ceva la căutarea motanului. M-am gândit bine şi am decis să te întreb cititorule dacă nu ai văzut cumva animalul bătrânei. Lăsându-te să te gândeşti vreo câteva zile, m-am furişat în casa ta şi am găsit motanul ascuns în dulapul de haine de ceva vreme. Aşa că i l-am înapoiat deja bătrânei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu