Pastel

în cimitir
şoptesc tăceri de tibişir

încet cade un regret
de aracet

şi murmure de var
care dispar

fiorii de postav
strigă suav

seara cu braţe de scrum
înalţă lespezi de fum

cioclii de zgură
pun peste linişte o cuvertură

colo câteva cuvinte
nişte oseminte

şi iar şoptesc în cimitir
tăcerile de tibişir