Edgar Allan Poe(1809-1849) a fost un scriitor american, precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. cartea de faţă conţine povestirile scrise de Poe în perioada 1843-1849.
textul "Misterul lui Marie Roget. Urmare la crimele din Rue Morgue." îl are ca personaj principal pe detectivul Dupin care este informat despre dispariţia lui Marie Roget de la domiciliul ei din Paris de către familia acesteia. a aflat că îl căutase pe fostul ei soţ în ziua dispariţiei apoi i-a spus mamei că va locui pentru o săptămână la câţiva kilometri de Paris, în casa de vacanţă. principalul suspect, fostul soţ, a pledat nevinovat, iar instanţa, din lipsă de probe, nu l-a condamnat. anchetatorii au făcut o descoperire macabră: au găsit cadavrul într-un râu din apropierea parisului, câţiva pescari l-au adus la mal. chipul era murdar de sânge, o parte i s-a prelins în gură, în jurul gâtului avea vânătăi şi urme de degete, braţele erau încrucişate pe piept şi înţepenite, iar excoriaţiile de pe încheieturile mâinilor erau aparent urmele frânghiilor. criminalul a legat un şiret în jurul gâtului atât de strâns încât era ascuns privirii, aproape îngropat în carne. rochia era în mare parte ruptă, o fâşie lată de o palmă a fost sfâşiată de la tiv până la talie.
în povestirea "Pisica neagră" naratorul se întoarce acasă beat şi crede că motanul Pluto se fereşte de prezenţa lui. l-a prins, dar animalul, speriat de violenţa cu care-l trata, i-a făcut cu dinţii o rană uşoară la mână. o furie diavolească a pus stăpânire pe narator. a apucat motanul de beregată şi, cu briceagul din buzunar, i-a scos un ochi din orbită. în altă zi, enervat că motanul, cuprins de panică, fugea când încerca să se apropie de el, i-a petrecut un laţ în jurul gâtului şi l-a spânzurat de ramura unui copac.
în aceeaşi zi, casa a ars cu tot ce agonisise până atunci. s-a mutat în subsolul unui bloc de apartamente şi l-a înlocuit pe Pluto cu un motan aproape identic (exceptând pata albă din zona pieptului), însă cu timpul nu a mai suportat dragostea pe care animalul i-o oferea şi a simţit o adâncă repulsie faţă de el.
într-o zi, a ridicat secera, voia să-l lovească, însă soţia l-a oprit. orbit de furie, a omorât-o şi a zidit-o în peretele subsolului. a tencuit, a văruit. nu a mai găsit pisica, pesemne a fugit speriată de violenţa lui. însă, când anchetatorii au vrut să părăsească pentru totdeauna casa naratorului(după a patra vizită) s-a auzit un mieunat de după perete. zidise animalul acolo.
în povestirea "ochelarii", naratorul se afla la un spectacol de operă împreună cu prietenul său, dl Talbot şi a recunoscut-o în lojă pe madame Lalande. l-a întrebat pe Talbot dacă are un binoclu. nu-şi putea lua ochii de la ea şi un fior rece i-a trecut prin şira spinării când ea l-a privit prin lornion, apoi i-a zâmbit.
după o săptămână de la acest eveniment, s-au căsătorit. naratorul era un bărbat foarte chipeş, însă ochii erau cenuşii din cauza unei boli. ştia că, dacă va continua aşa, va orbi. refuza să poarte ochelari. soţia i-a impus să meargă la un consult şi să-şi cumpere. cum şi i-a pus la ochi, a văzut o făptură hâdă, zbârcită, cu părul alb în persoana soţiei sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu