Balint Covaci era mecanic de întreţinere şi reparaţii pentru maşini de cusut industriale în Munchen, imigrase pe un job similar şi în Cehia până acum trei ani. repara tot felul de obiecte casnice în timpul liber, de la televizoare la combine frigorifice sau maşini de spălat, era instalator pentru cartierul în care locuia, muncă pentru care primea câteva sute de euro pe lună. locuia împreună cu fratele său, operator buldoexcavator la o firmă cunoscută, pe care îl găzduia de aproape un an, iar restul familiei rămăsese în satul natal undeva în estul Ungariei, sat ne-consemnat pe hartă.
Balint era pasionat de aeromodele în tinereţe, se clasase pe locul trei la un concurs, devansându-l pe câştigătorul din anul precedent, Toth Istvan. primi o sumă modică drept răsplată şi avu ocazia să participe la Campionatul European de Aeromodele la care nu s-a prezentat din motive medicale.
vecinii reclamau zgomote suspecte din boxa lui încă de când se mutase, ceva asemănător cu pornirea unui IMS la -10 grade Celsius ori un utilaj folosit pentru tratarea terenurilor de golf, fu chiar reclamat la poliţie şi amendat pentru că depăşea numărul de decibeli permis în intervalul orar 22:00-6:00. o doamnă din cartier îl observă cum aduna bucăţi de metal dintr-o clădire dezafectată care găzduia o fostă fabrică de fier-beton.
cumpărase toate cărţile cu temă istorică din librării, se documentă despre teoriile lui Kurt Godel, despre soluţiile pentru ecuaţiile de câmp gravitaţional ale lui Einstein care descriu rotaţia universului. era de acord cu ele, dar recunoştea inexistenţa niciunei dovezi ştiinţifice - de asemenea, nu considera că timpul e un vector care se poate dilata sau contracta. nici variantele prezentate de celebrele filme Doctor Who şi O călătorie în viitor nu erau posibile: cu siguranţă nu putea călători în timp cu un Volvo 740 cu un mini-reactor nuclear cu plutoniu.
visa asta încă din copilărie, cum alţii visau să zboare sau să păşească pe lună, dorea să revină asupra unor acţiuni şi să-şi cunoască viitorul. la vârsta de douăzeci de ani, a citit cartea unui inventator rus din secolul IX apărută sub egida Universităţii de Ştiinţe Oculte.
visa să fie consemnat în istorie printre cei mai cunoscuţi inventatori, ca numele Balint Covaci (foarte comun şi printre maghiari) să apară în enciclopedii la acelaşi rang cu al lui Isaac Newton, Nikolaus August Otto ori Petrache Poenaru, că studenţii vor scrie lucrări de licenţă despre maşina timpului inventată de el, dar ştiinţele oculte nu îl puteau ajuta.
el credea că trecutul poate fi modificat cu uşurinţă, ce să mai vorbim despre viitor. construi un dispozitiv asemănător cu un joc video care transporta omul într-un trecut ipotetic. îl modifică, bazându-se pe scurtătura existentă în binomul spaţiu-timp pe care reuşi să o genereze cu ajutorul energiei electrostatice.
demonstraţia călătoriei în timp urma să aibă loc în prezenţa unui public numeros, într-un cinematograf din Munchen, iar cel pe care se va face experimentul va fi însoţit de un cameraman. spre uimirea lui, au fost prezenţi cei mai importanţi oameni de ştiinţă ai momentului, iar subiectul era un cetăţean oarecare, imigrant ucrainean, pe nume Nikolai Pavlovici. el ceruse să fie transportat în anii 1800, chiar pe 1 ianuarie.
Balint apăsă butonul de pornire şi subiectul fu teleportat. imaginile erau transmise în direct pe un proiector, iar spectatorii nu văzură decât un decor specific sfârşitului secolului XVII. toţi se întrebau ce se întâmpla, nu observau decât câteva grupuri de oameni care se plimbau pe străzile Munchen-ului. camera se roti la 180 de grade şi surprinse subiectul ieşind dintr-o pubelă de gunoi.
Balint era pasionat de aeromodele în tinereţe, se clasase pe locul trei la un concurs, devansându-l pe câştigătorul din anul precedent, Toth Istvan. primi o sumă modică drept răsplată şi avu ocazia să participe la Campionatul European de Aeromodele la care nu s-a prezentat din motive medicale.
vecinii reclamau zgomote suspecte din boxa lui încă de când se mutase, ceva asemănător cu pornirea unui IMS la -10 grade Celsius ori un utilaj folosit pentru tratarea terenurilor de golf, fu chiar reclamat la poliţie şi amendat pentru că depăşea numărul de decibeli permis în intervalul orar 22:00-6:00. o doamnă din cartier îl observă cum aduna bucăţi de metal dintr-o clădire dezafectată care găzduia o fostă fabrică de fier-beton.
cumpărase toate cărţile cu temă istorică din librării, se documentă despre teoriile lui Kurt Godel, despre soluţiile pentru ecuaţiile de câmp gravitaţional ale lui Einstein care descriu rotaţia universului. era de acord cu ele, dar recunoştea inexistenţa niciunei dovezi ştiinţifice - de asemenea, nu considera că timpul e un vector care se poate dilata sau contracta. nici variantele prezentate de celebrele filme Doctor Who şi O călătorie în viitor nu erau posibile: cu siguranţă nu putea călători în timp cu un Volvo 740 cu un mini-reactor nuclear cu plutoniu.
visa asta încă din copilărie, cum alţii visau să zboare sau să păşească pe lună, dorea să revină asupra unor acţiuni şi să-şi cunoască viitorul. la vârsta de douăzeci de ani, a citit cartea unui inventator rus din secolul IX apărută sub egida Universităţii de Ştiinţe Oculte.
visa să fie consemnat în istorie printre cei mai cunoscuţi inventatori, ca numele Balint Covaci (foarte comun şi printre maghiari) să apară în enciclopedii la acelaşi rang cu al lui Isaac Newton, Nikolaus August Otto ori Petrache Poenaru, că studenţii vor scrie lucrări de licenţă despre maşina timpului inventată de el, dar ştiinţele oculte nu îl puteau ajuta.
el credea că trecutul poate fi modificat cu uşurinţă, ce să mai vorbim despre viitor. construi un dispozitiv asemănător cu un joc video care transporta omul într-un trecut ipotetic. îl modifică, bazându-se pe scurtătura existentă în binomul spaţiu-timp pe care reuşi să o genereze cu ajutorul energiei electrostatice.
demonstraţia călătoriei în timp urma să aibă loc în prezenţa unui public numeros, într-un cinematograf din Munchen, iar cel pe care se va face experimentul va fi însoţit de un cameraman. spre uimirea lui, au fost prezenţi cei mai importanţi oameni de ştiinţă ai momentului, iar subiectul era un cetăţean oarecare, imigrant ucrainean, pe nume Nikolai Pavlovici. el ceruse să fie transportat în anii 1800, chiar pe 1 ianuarie.
Balint apăsă butonul de pornire şi subiectul fu teleportat. imaginile erau transmise în direct pe un proiector, iar spectatorii nu văzură decât un decor specific sfârşitului secolului XVII. toţi se întrebau ce se întâmpla, nu observau decât câteva grupuri de oameni care se plimbau pe străzile Munchen-ului. camera se roti la 180 de grade şi surprinse subiectul ieşind dintr-o pubelă de gunoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu