te aştept în sertarul cu scrisori de dragoste
şi dimineţi învelite în staniol
părul tău e o turmă de capre negre pe culmea muntelui
lacrima – o inimă moale de lăstun
alunecând pe obraz
fiecare clipă e un marfar bătrân
transportând fragede privighetori
iar visele sunt veştede turme de hipopotami ce înaintează
fiecare vers e un râu
iar poemul acesta e o Dunăre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu