Îţi aminteşti

plouă cu creiere de porumbel şi eşti trist
în casa ta rotundă e fata ce agaţă oceane în cui
şi gândurile sunt mai fierbinţi în tâmple

ea zâmbeşte
şi-i ghiceşti între dinţi
bucăţile de aripi de înger de la micul dejun

îi spui:
„să aruncăm sirinxuri de porumbel
în elefanţii din india
să umplem muştele cu sos de mere
până plesnesc”

în casa ta vine o antilopă
cu unghii roz şi o oală
în care fiebe lumină
pală