Ion Popescu

Plutiseră nişte nori anemici fleşcăiţi peste Europa.

Ion Popescu se trezi cu faţa boţită de somn, ca un dovleac de frigurile toamnei, cu părul ţâşnind blond din fruntea dreaptă semeaţă şi sfârşind în nişte bucle unsuroase, cu aripile mici ale nasului său cârn încadrate între proeminenţele osoase ale obrajilor, cu pleoapele ezoterice căzând, sfărâmându-se ca două stânci.

Simţi din plin greutatea de a se ridica din aşternut şi de a-şi controla gesturile matinale. Merse la baie, se spălă pe mâini faţă axile, apoi păşi rar nesigur spre bucătărie unde îşi prepară micul dejun.

Ion Popescu era un bărbat înalt, cu braţe vârtoase, solid, cu rombul lat al pieptului între două sfârcuri maro portocalii, iar pe faţă cu o mustaţă neagră funestă. Două smocuri unsuroase de păr la subraţ.

Degete lungi noduroase cu unghii albe pilite, pieliţe galbene uscate la soare, palma mare cu linii şerpuite şi groase în care se găsea mâna mică, subţire cu unghii lăcuite cu ojă albastră şi monturile delicate firave a soţiei, Alice Popescu.

Alice Popescu avea sânii mici şi semiluna rotundă a omoplatului său străjuia vag triunghiul fierbinte înghesuit al decolteului. Sutienul ei mov se vedea prin bluza transparentă.

Minijupul şi ciorapii de nailon lăsau ochiul vigilent să observe o parte din fesele ei tresăltând în mers, ba chiar să contemple un fluture roşu umed cu aripile tivite mişcând.

Vocea lui Alice Popescu era suavă dulce lubrică, în timp ce a lui Ion Popescu era groasă scârţâită ca o vioară dezacordată. Părul ei curgea ca un râu cu debit mare până pe spate, în triunghiul omoplaţilor.

Degetele ei de la picioare erau subţiri şi portocalii cu unghii rotunde ca nişte valve calcaroase, în timp ce ale lui lungi şi butucănoase.

El avea 1.85 iar ea 1.65.

Din punct de vedere financiar,el era foarte fericit, dar se zvonea că avea probleme cu inima. Muri într-o zi în somn şi după câteva săptămâni s-a ajuns la concluzia că a fost speriat în vis. Făcu infarct