Mama lui Amos s-a aşezat lângă el în pat într-o seară, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi i-a spus: „Nu-i nimic, dormi mai departe”. A doua zi ea era moartă.
Tatăl lui s-a recăsătorit, fapt în urma căruia Amos a suferit un declin şcolar. Voia neapărat să meargă la o şcoală pentru muncitori, deşi nu-i plăceau deloc muncile agricole, doar pentru a se opune tatălui şi bunicului.
Singurul motiv pentru care a dorit să rămână patru ani la şcoala Tărâmul Copiilor era, de fapt, învăţătoarea lui, Zelda. Se îndrăgostise de ea şi în vacanţa de vară venea sub geamul ei, îi cânta serenade, se oferea să o ajute la treburile casnice, cum ar fi bătutul covoarelor, mutarea taburetului, datul cu mopul, ştergea de praf mobilele şi televizorul. La amiază, când se întorcea acasă, se aşeza pe pat şi îşi imagina o scenă de dragoste între el şi ea. Zelda era căsătorită. De fiecare dată când îşi imagina, Amos se simţea vinovat. O confruntare aprigă cu tatăl său l-a determinat să-şi întrerupă vizitele la Zelda. Părintele considera ca fiind anormal faptul că Amos nu-şi putea face prieteni de vârsta lui şi îşi petrecea timpul liber cu învăţătoarea.
În altă zi bunica Shlomit din partea mamei a venit în casă cu o farfurie de prăjituri pentru el. Când a văzut în ce mizerie trăiau Amos şi tatăl lui, a chemat o echipă de menajere. Tatăl lui Amos a distrus toate obiectele mamei, drept răzbunare.
Amos s-a revoltat împotriva tatălui său şi a ales să meargă la şcoala pentru muncitori. Tatăl i-a spus: Când te gândeşti că nepotul profesorului Klausner a ajuns un terchea berchea, un huligan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu