Un rozaliu puhav sferic cu limba lată inertă înghesuită în gura-i strâmbă.
Între patru pereţi scorojiţi monotoni lipsiţi de tablouri, unde căldura e un abur moale ca un chilot de virgină, lucrurile sunt plasate alandala televizorul biroul veioza fotoliul dulapurile lungi de lemn pline de haine mototolite patul nefăcut de luni pe pernă cu un teckel astmatic, cu ochii umezi şi coada stufoasă plină de scaieţi, nasul negru de cauciuc.
Covorul persan ca un podium pentru acarieni ce n-a fost măturat sau scuturat de la divorţ, adică de acum un an.
Băs se ridică din scaun, parcurse drumul obişnuit până la bucătărie pentru a-şi prepara ceaiul de muşeţel cu lămâie pentru gât.
Tusea îl chinuia încă de la treisprezece ani şi, după un calcul simplu 53 – 13, observăm că timp de 40 de ani nu a reuşit să scape de boală.
Nevasta, de vârstă apropiată, nu îl suporta pentru că tuşea mereu,se îneca cu salivă, consuma cât un doberman adult şi mirosea a transpiraţie.
Axilele lui albe nu agreau nici un fel de deodorant, capriciu care nu i-a fost iertat de nicio persoană cu care a intrat în contact.
Smocurile lui puturoase înghesuite între braţ şi trunchi stârneau repulsie în nopţile de sex, amplificate de buricul plin de firmituri şi sfârcurile mov.
La şcoală atrăgea atenţia prin mirosul emanat, căci nu a iubit niciodată sâmbetele în care trebuia să se spele, peste care, prin diverse tertipuri, sărea uneori.
Părul lui era dezgustător,plin de mătreaţă şi cleios.
În fiecare noapte se îmbrăca la costum, îşi punea mâinile pe piept şi adormea. Se pregătea pentru întâlnirile din vis.
I-a luat aşa de mult să se trezească, încât rudele l-au crezut mort.
S-a trezit abia în sicriu.
Între patru pereţi scorojiţi monotoni lipsiţi de tablouri, unde căldura e un abur moale ca un chilot de virgină, lucrurile sunt plasate alandala televizorul biroul veioza fotoliul dulapurile lungi de lemn pline de haine mototolite patul nefăcut de luni pe pernă cu un teckel astmatic, cu ochii umezi şi coada stufoasă plină de scaieţi, nasul negru de cauciuc.
Covorul persan ca un podium pentru acarieni ce n-a fost măturat sau scuturat de la divorţ, adică de acum un an.
Băs se ridică din scaun, parcurse drumul obişnuit până la bucătărie pentru a-şi prepara ceaiul de muşeţel cu lămâie pentru gât.
Tusea îl chinuia încă de la treisprezece ani şi, după un calcul simplu 53 – 13, observăm că timp de 40 de ani nu a reuşit să scape de boală.
Nevasta, de vârstă apropiată, nu îl suporta pentru că tuşea mereu,se îneca cu salivă, consuma cât un doberman adult şi mirosea a transpiraţie.
Axilele lui albe nu agreau nici un fel de deodorant, capriciu care nu i-a fost iertat de nicio persoană cu care a intrat în contact.
Smocurile lui puturoase înghesuite între braţ şi trunchi stârneau repulsie în nopţile de sex, amplificate de buricul plin de firmituri şi sfârcurile mov.
La şcoală atrăgea atenţia prin mirosul emanat, căci nu a iubit niciodată sâmbetele în care trebuia să se spele, peste care, prin diverse tertipuri, sărea uneori.
Părul lui era dezgustător,plin de mătreaţă şi cleios.
În fiecare noapte se îmbrăca la costum, îşi punea mâinile pe piept şi adormea. Se pregătea pentru întâlnirile din vis.
I-a luat aşa de mult să se trezească, încât rudele l-au crezut mort.
S-a trezit abia în sicriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu