Gabriel Garcia Marquez(1927) a fost un scriitor columbian. a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1982. romanul "Generalul în labirintul său" a fost publicat în 1989.
Jose Palacios, cea mai veche slugă a generalului, îl găseşte pe acesta plutind în apa din scăldătoare cu ochii deschişi şi crede că s-a înecat. ştie că e una din metodele lui de meditaţie, dar nu l-a mai văzut până acum plutind aşa. nu îndrăzneşte să se apropie, ci îl cheamă înăbuşit. generalul iese din starea de vrajă şi îl zăreşte pe majordom în semi-întunericul camerei. se agaţă fără vlagă de toartele scăldătorii şi iese din apă. sluga îi oferă o ceşcuţă cu infuzie de mac şi gumă arabică.
îl ajută să se usuce şi-i acoperă trupul cu un poncho gros pentru vreme rea, căci îi tremură mâinile aşa tare încât îi zornăie ceaşca pe farfurioară. în urmă cu luni de zile majordomul a descoperit că pe măsură ce generalul pierde în greutate, scade în înălţime. oasele i s-au deformat din cauza îmbătrânirii premature, părul a încărunţit deşi abia a împlinit vârsta de 46 de ani.
Jose Palacios l-a găsit de multe ori pe general delirând în iatacul său de când a aflat de atentatele ce i se puneau la cale. trupul îi dogoreşte în fiecare zi de văpaia febrei, trage încontinuu bombe gastrice şi aceste crize nu au explicaţii ştiinţifice. dă semne că nu mai are mult de trăit.
rebelii columbieni i-au dat o săptămână să părăsească ţara. recent a aflat că nu mai are nici susţinerea venezuelienilor şi mexicanilor. parlamentul a votat în unanimitate alegerea unui nou preşedinte.
generalul obişnuieşte să-şi amintească de momentele de glorie, când toţi îl considerau un erou. a decăzut încet-încet după ce a reuşit să elibereze de sub ocupaţie spaniolă Bolivia, Venezuela, Mexicul şi Columbia. acum oamenii nu îl privesc, iar atunci când a plecat, aproape nimeni nu a dorit să-şi ia rămas bun de la el, doar o femeie i-a zis: "mergi cu Domnul, lighioană!".
s-a întors din Europa în America de Sud şi a ajuns din nou la putere în ţara sa. a avut parte de aceleaşi momente de glorie, însă şi de aceeaşi decădere. problemele lui de sănătate s-au înmulţit. pielea i-a devenit mai albă, avea permanent crize în care delira şi dădea bombe gastrice.
a intrat împreună cu Jose Palacios în dormitor, s-a aşezat pe pat. a scrutat încăperea. a observat plantele din cameră pe care nu le va mai vedea înflorind săptămâna viitoare, i-au trecut prin faţa ochilor momente din copilărie, clipele petrecute cu Maria Aldena. şi-a încrucişat mâinile pe piept.
Jose Palacios, cea mai veche slugă a generalului, îl găseşte pe acesta plutind în apa din scăldătoare cu ochii deschişi şi crede că s-a înecat. ştie că e una din metodele lui de meditaţie, dar nu l-a mai văzut până acum plutind aşa. nu îndrăzneşte să se apropie, ci îl cheamă înăbuşit. generalul iese din starea de vrajă şi îl zăreşte pe majordom în semi-întunericul camerei. se agaţă fără vlagă de toartele scăldătorii şi iese din apă. sluga îi oferă o ceşcuţă cu infuzie de mac şi gumă arabică.
îl ajută să se usuce şi-i acoperă trupul cu un poncho gros pentru vreme rea, căci îi tremură mâinile aşa tare încât îi zornăie ceaşca pe farfurioară. în urmă cu luni de zile majordomul a descoperit că pe măsură ce generalul pierde în greutate, scade în înălţime. oasele i s-au deformat din cauza îmbătrânirii premature, părul a încărunţit deşi abia a împlinit vârsta de 46 de ani.
Jose Palacios l-a găsit de multe ori pe general delirând în iatacul său de când a aflat de atentatele ce i se puneau la cale. trupul îi dogoreşte în fiecare zi de văpaia febrei, trage încontinuu bombe gastrice şi aceste crize nu au explicaţii ştiinţifice. dă semne că nu mai are mult de trăit.
rebelii columbieni i-au dat o săptămână să părăsească ţara. recent a aflat că nu mai are nici susţinerea venezuelienilor şi mexicanilor. parlamentul a votat în unanimitate alegerea unui nou preşedinte.
generalul obişnuieşte să-şi amintească de momentele de glorie, când toţi îl considerau un erou. a decăzut încet-încet după ce a reuşit să elibereze de sub ocupaţie spaniolă Bolivia, Venezuela, Mexicul şi Columbia. acum oamenii nu îl privesc, iar atunci când a plecat, aproape nimeni nu a dorit să-şi ia rămas bun de la el, doar o femeie i-a zis: "mergi cu Domnul, lighioană!".
s-a întors din Europa în America de Sud şi a ajuns din nou la putere în ţara sa. a avut parte de aceleaşi momente de glorie, însă şi de aceeaşi decădere. problemele lui de sănătate s-au înmulţit. pielea i-a devenit mai albă, avea permanent crize în care delira şi dădea bombe gastrice.
a intrat împreună cu Jose Palacios în dormitor, s-a aşezat pe pat. a scrutat încăperea. a observat plantele din cameră pe care nu le va mai vedea înflorind săptămâna viitoare, i-au trecut prin faţa ochilor momente din copilărie, clipele petrecute cu Maria Aldena. şi-a încrucişat mâinile pe piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu