a recunoscut culoarea albastru-închis şi forma plată a Cottus Gobio-ului.
anunţase pescarii din zonă, însă majoritatea susţineau agravarea stării psihice a lui Efim întrucât acest peşte trăieşte doar în Marea Caraibilor conform datelor existente şi este văzut foarte rar în timpul zilei.
Efim cumpăra momeală ieftină din satele puţin populate din Delta Dunării şi o vindea în comuna natală la preţ dublu. din câştigurile generate de această activitate, şi-a amplasat un iaz unde ora de pescuit costa 5 lei, însă minţea că în el convieţuiesc majoritatea speciilor din Deltă, de fapt erau peşti creaţi industrial, cancerigeni, după spusele unora, care doar semănau cu cei menţionaţi. de aceea, nu era simpatizat de niciun pescar.
când a văzut a doua oară Cottus Gobio-ul, a încercat să-l captureze. îşi imagina peştele într-o vitrină la muzeul din Chilia Veche, că va deveni celebru şi va avea suficienţi bani să-şi termine studiile pentru a ajunge biolog marin, visul său din adolescenţă sau va fi primit în Asociaţia Pescarilor Sportivi, ba chiar va accede la o funcţie de conducere, stârnind invidia printre concetăţenii săi din Deltă.
miercuri, când pescuia, a simţit o forţă care smuci undiţa şi-l proiectă pe marginea bărcii, aproape să cadă în apă. exclamă: "ce naiba" şi trase de capătul undiţei, însă nu produse niciun efect. i-a observat pe Marian şi Viktor în apropiere. râdeau privindu-l din şalupa lor.
icni şi smuci undiţa, însă peştele se încăpăţâna să rămână sub apă. "ăsta e un Cottus Gobio!". îşi aminti de pescarul somalez care afirmase că s-a luptat cu un astfel de peşte şi că niciun om nu are suficientă forţă să-l captureze.
a mai smucit o dată undiţa, însă peştele nu s-a mişcat. firul a fost aproape să se rupă. a tras de ea, a luat harponul şi a încercat să lovească, însă era prea scurt, s-a întins peste marginea bărcii.
a privit în dreapta, Viktor şi Marian plecaseră. trase de fir, se auzi un pocnet. se sperie, credea că s-a rupt undiţa şi că va pierde peştele. era de la lansetă, şi-o improvizase, era lipită cu bandă scotch de coada undiţei.
respiră şi trase cât putu de undiţă, zadarnic. peştele nici măcar nu se zbătea în cârlig, însă barca era aproape să se scufunde. utiliză undiţa inventată în urmă cu câteva săptămâni ce funcţiona ca un harpon mai lung. avea, implicit, o lansetă specială.
a apăsat butonul care lansa firul apoi s-a auzit un plescăit. din nou, ca şi în cazul harponului, peştele se afla la o adâncime prea mare.
încercă să se auto-sugestioneze. smuci încă o dată undiţa şi observă culoarea Cottus Gobio-ului la suprafaţă. strigă, plânse de fericire.
când a adus captura în barcă descoperi că pescuise o cizmă.
anunţase pescarii din zonă, însă majoritatea susţineau agravarea stării psihice a lui Efim întrucât acest peşte trăieşte doar în Marea Caraibilor conform datelor existente şi este văzut foarte rar în timpul zilei.
Efim cumpăra momeală ieftină din satele puţin populate din Delta Dunării şi o vindea în comuna natală la preţ dublu. din câştigurile generate de această activitate, şi-a amplasat un iaz unde ora de pescuit costa 5 lei, însă minţea că în el convieţuiesc majoritatea speciilor din Deltă, de fapt erau peşti creaţi industrial, cancerigeni, după spusele unora, care doar semănau cu cei menţionaţi. de aceea, nu era simpatizat de niciun pescar.
când a văzut a doua oară Cottus Gobio-ul, a încercat să-l captureze. îşi imagina peştele într-o vitrină la muzeul din Chilia Veche, că va deveni celebru şi va avea suficienţi bani să-şi termine studiile pentru a ajunge biolog marin, visul său din adolescenţă sau va fi primit în Asociaţia Pescarilor Sportivi, ba chiar va accede la o funcţie de conducere, stârnind invidia printre concetăţenii săi din Deltă.
miercuri, când pescuia, a simţit o forţă care smuci undiţa şi-l proiectă pe marginea bărcii, aproape să cadă în apă. exclamă: "ce naiba" şi trase de capătul undiţei, însă nu produse niciun efect. i-a observat pe Marian şi Viktor în apropiere. râdeau privindu-l din şalupa lor.
icni şi smuci undiţa, însă peştele se încăpăţâna să rămână sub apă. "ăsta e un Cottus Gobio!". îşi aminti de pescarul somalez care afirmase că s-a luptat cu un astfel de peşte şi că niciun om nu are suficientă forţă să-l captureze.
a mai smucit o dată undiţa, însă peştele nu s-a mişcat. firul a fost aproape să se rupă. a tras de ea, a luat harponul şi a încercat să lovească, însă era prea scurt, s-a întins peste marginea bărcii.
a privit în dreapta, Viktor şi Marian plecaseră. trase de fir, se auzi un pocnet. se sperie, credea că s-a rupt undiţa şi că va pierde peştele. era de la lansetă, şi-o improvizase, era lipită cu bandă scotch de coada undiţei.
respiră şi trase cât putu de undiţă, zadarnic. peştele nici măcar nu se zbătea în cârlig, însă barca era aproape să se scufunde. utiliză undiţa inventată în urmă cu câteva săptămâni ce funcţiona ca un harpon mai lung. avea, implicit, o lansetă specială.
a apăsat butonul care lansa firul apoi s-a auzit un plescăit. din nou, ca şi în cazul harponului, peştele se afla la o adâncime prea mare.
încercă să se auto-sugestioneze. smuci încă o dată undiţa şi observă culoarea Cottus Gobio-ului la suprafaţă. strigă, plânse de fericire.
când a adus captura în barcă descoperi că pescuise o cizmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu