Ian McEwan (n.1948) a fost un scriitor britanic distins cu Booker Prize în 1998.
proza sa e una simplă şi discursul are fluiditate.
după scrierea fiecărui capitol, Ian McEwan îl citea copiilor săi. când aceştia nu erau disponibili, citea pentru un copil imaginar. în opinia sa, proza simplă nu ar trebui să descurajeze cititorul rafinat. în ce priveşte volumul "Visătorul", afirmă că e o carte pentru adulţi despre un copil, o carte pe înţelesul copiilor. criticii momentului au asemănat-o cu "Peter Pan", mai ales că personajul principal poartă acelaşi nume.
Peter Fortune e un băiat de 10 ani despre care adulţii spuneau că e un copil dificil, lucru pe care el nu îl înţelegea. abia după mulţi ani petrecuţi ca adulţi, a descoperit că îl credeau dificil fiindcă era extrem de tăcut şi prefera singurătatea.
într-o zi, i s-a încredinţat misiunea să o ducă la şcoală pe sora lui mai mică. era atât de mândru de acest fapt, încât îşi imagina cum o salva din ghearele unor lupi dispunând doar de o cutie de chibrituri şi un cuţit cum văzuse într-o emisiune despre supravieţuire în sălbăticie. nu mai fu atent la drum şi autobuzul opri în staţia unde trebuia să coboare. aproape să intre în curtea şcolii, descoperi că a uitat ceva în autobuz. nu era ghiozdanul cum i se întâmplase în repetate rânduri, ci sora lui. autobuzul se afla deja la 400 m distanţă.
de asemenea, la testul de la matematică trebuia să adune două numere mari, însă gândul îi zbură la cel mai mare număr din lume. adună, scăzu, cifrele i se în-vălmăşeau în cap şi, la finalul celor 20 de minute, nu scrisese nimic pe test.
în cele şapte texte din volumul "Visătorul", există o delimitare între personajele pozitive şi cele negative. astfel, povestirile lui Ian McEwan se aseamănă cu basmele, iar lipsa personajelor complexe, construcţia lor pe baza antitezei, le conferă un caracter simplist.
povestirile au un caracter oral, după cum afirmă şi autorul în prefaţă: "Tuturor ne place ideea de a spune poveşti seara, la culcare – cu respiraţia proaspătă după spălatul pe dinţi, ochii larg deschişi şi plini de încredere, buiota încălzind aşternuturile curate, făgăduinţa somnului"
proza sa e una simplă şi discursul are fluiditate.
după scrierea fiecărui capitol, Ian McEwan îl citea copiilor săi. când aceştia nu erau disponibili, citea pentru un copil imaginar. în opinia sa, proza simplă nu ar trebui să descurajeze cititorul rafinat. în ce priveşte volumul "Visătorul", afirmă că e o carte pentru adulţi despre un copil, o carte pe înţelesul copiilor. criticii momentului au asemănat-o cu "Peter Pan", mai ales că personajul principal poartă acelaşi nume.
Peter Fortune e un băiat de 10 ani despre care adulţii spuneau că e un copil dificil, lucru pe care el nu îl înţelegea. abia după mulţi ani petrecuţi ca adulţi, a descoperit că îl credeau dificil fiindcă era extrem de tăcut şi prefera singurătatea.
într-o zi, i s-a încredinţat misiunea să o ducă la şcoală pe sora lui mai mică. era atât de mândru de acest fapt, încât îşi imagina cum o salva din ghearele unor lupi dispunând doar de o cutie de chibrituri şi un cuţit cum văzuse într-o emisiune despre supravieţuire în sălbăticie. nu mai fu atent la drum şi autobuzul opri în staţia unde trebuia să coboare. aproape să intre în curtea şcolii, descoperi că a uitat ceva în autobuz. nu era ghiozdanul cum i se întâmplase în repetate rânduri, ci sora lui. autobuzul se afla deja la 400 m distanţă.
de asemenea, la testul de la matematică trebuia să adune două numere mari, însă gândul îi zbură la cel mai mare număr din lume. adună, scăzu, cifrele i se în-vălmăşeau în cap şi, la finalul celor 20 de minute, nu scrisese nimic pe test.
în cele şapte texte din volumul "Visătorul", există o delimitare între personajele pozitive şi cele negative. astfel, povestirile lui Ian McEwan se aseamănă cu basmele, iar lipsa personajelor complexe, construcţia lor pe baza antitezei, le conferă un caracter simplist.
povestirile au un caracter oral, după cum afirmă şi autorul în prefaţă: "Tuturor ne place ideea de a spune poveşti seara, la culcare – cu respiraţia proaspătă după spălatul pe dinţi, ochii larg deschişi şi plini de încredere, buiota încălzind aşternuturile curate, făgăduinţa somnului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu