Un citat: „O şapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns şi de ţepii fini care creşteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale şepcii erau proiectate în afară, ca nişte semne de circulaţie ce indică direcţii diferite. Buzele pline, ţuguiate, ieşeau de sub mustaţa neagră, stufoasă şi se pierdeau în colţuri în nişte cute mici, pline de dezaprobare şi de firmituri de cartofi crocanţi.”
Ignatius era un tânăr în vârstă de 30 de ani ce-şi petrecea majoritatea zilelor închis în casă, scriindu-şi opera pe foi rupte dintr-un blocnotes. De fiecare dată când mergea, provoca valuri de carne sub pantalonii albaştri de tweed, valuri ce se încreţeau şi se spărgeau de nasturi şi cusături. Mişcările lui erau de pahiderm, de trilobit.
A băut împreună cu mama sa la un bar. Aceasta s-a urcat beată la volan şi a intrat cu maşina într-un stâlp. Stâlpul a căzut peste conacul unui miliardar. Pentru a putea achita contravaloarea conacului, Ignatius este obligat să-şi găsească o slujbă.
A avut un conflict aprig cu mama sa. Aceasta l-a lovit cu ziarul în cap, după ce el a refuzat categoric să telefoneze la vreunul din anunţurile de locuri de muncă. În acel moment valva de la inimă i s-a deschis şi a fost pe cale să leşine, capul a început să i se bălăngăne, stânga-dreapta, stânga-dreapta, să clipească des. Mama sa striga: Lasă prostiile! Lasă prostiile!
Ignatius a acceptat şi a discutat telefonic cu un angajator. Ei au stabilit să se întâlnească la sediul firmei, pentru ca angajatorul să-i prezinte lui Ignatius condiţiile de muncă. Sediul firmei se afla la câţiva kilometrii distanţă. Ignatius era nevoit să străbată distanţa cu autobuzul. Într-un răstimp în care a mers pe jos, a trecut pe lângă un magazin de crenvurşti amenajat într-un fost service auto. Mirosul crenvurştilor din cazanul aburind i-au gâdilat smocurile ascuţite ultrasensibile care ieşeau din nări. Nu a ţinut cont că crenvurştii stăteau printre cauciucuri, sub roţi de bicicletă. S-a oprit şi a cerut câţiva. Vânzătorul, un bătrân aparent simpatic, i-a dat. Însă Ignatius a refuzat să-i plătească. Bătrânul l-a ameninţat că va chema poliţia. Apoi s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea, a luat furculiţa cu care „pescuia” crenvuştii din cazan şi s-a îndreptat ameninţător spre Ignatius. L-a înţepat şi i-a făcut două puncte pe fular. Apoi l-a obligat să meargă toată ziua cu căruciorul mobil prin oraş. Ignatius a mâncat toţi crenvurştii pe drum.
George, un vagabond negru, l-a întâlnit într-o zi pe Ignatius plimbând crenvuştiul mobil. A strâmbat mutra plină de coşuri şi a cerut un crenvurst. Ignatius a refuzat să-i dea, s-a înroşit la faţă dintr-o dată, s-a înfuriat. George l-a crezut probabil nebun. Ignatius i-a recomandat nişte salată de legume sau fructe. George a deschis un capac al căruciorului şi a văzut nişte chifle. Ignatius şi-a bălăngănit din nou capul, a clipit des şi a început să strige: Am fost prădat! Am fost prădat!
Când a ajuns înapoi la Paradisul Vânzătorilor a spus că i s-a pus pistolul la tâmplă şi i s-au furat toţi crenvurştii.
Ignatius s-a dus la o petrecere pentru a se întâlni cu prietenul lui homosexual, Dorian Green şi cu cele trei stripteuze. Când a văzut că un individ cu înfăţişare de cowboy dansa alături de Dorian, a avut o criză de gelozie, inima a început să-i bată mai tare, capul să i se bălăngăne, a început să clipească des şi să tremure, apoi l-a trântit pe cowboy la pământ. A fost dat afară de la petrecere şi a leşinat în faţa imobilului unde se ţinea cheful.
Mama sa l-a găsit şi l-a dus la spital.
Într-o zi de lucru, Ignatius a intrat cu căruciorul pe linia de tramvai. O roată a rămas blocată între şină şi beton. Tramvaiul se aflat la câţiva metri distanţă. Căruciorul a fost distrus, iar Ignatius a scăpat ca prin urechile acului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu