Mâna mea se îndreaptă spre sandvişul cu brânza feta şi unt, îl apuc descriu o traiectorie elipsoidală, un semicerc în aer până la buze, deschid gura muşc menţin o cantitate considerabilă din aliment pe limbă, astfel încât cavitatea mea bucală se umple de un lichid alb în care pluteşte o bucată mică de pâine, îmi apropii limba de cerul gurii înghit cu greu simt cum mâncarea curge pe gât.
Susţin îmbucătura cu o gură din ceaiul de muşeţel cu o felie subţire de lămâie şi un plic de 2g în el. Pe marginile cănii transparente rămân urme albe greţoase prelingându-se în lichidul semi gălbui, bucăţi firave de brânză. Gustul sărat şi totuşi acrişor îmi invadează gura. Apuc din nou felia de pâine între degete vârtos clipesc de câteva ori trag aer în piept, închid ochii şi iau o altă îmbucătură. O mestec puţin şi înghit în grabă.
După cinci îmbucături consecutive mă opresc respir încerc să-mi dezlipesc resturile de pe cerul gurii. Silabisesc ceva şi sorb o gură de ceai, cu un zgomot de izvor, de firişor de apă într-o ţeavă. Lichidul mai atenuează din gust.
Mă arunc asupra celui de-al doilea sandviş format doar dintr-o felie de pâine şi o bucată de brânză. Îl termin repede şi-mi curăţ provizoriu dinţii cu limba.
Pe al treilea, cel mai voluminos îl mănânc cu înghiţituri mici, ţin crâmpeiele de pâine între dinţi până capătă un gust scârbos din cauza salivei omniprezente cleioase. Untul de-abia se mai sesizează dând un plus firav de grăsime, alunecând între limbă şi celelalte elemente ale gurii.
Restul de ceai se scurge prin gâtul meu lăcrimez din cauza cojii nemestecate de pâine.
Primesc un bucată de ciocolată maronie îi dau drumul în gură ca unui tarpon viu în apă. Între limbă şi cerul gurii se înghesuie aromele lichefiindu-se şi curgând calde, prelingându-se.
Îmi întind braţele umerii labele picioarelor degetele mă ridic împing scaunul la masă iau farfuria cana şi le duc la bucătărie.
Susţin îmbucătura cu o gură din ceaiul de muşeţel cu o felie subţire de lămâie şi un plic de 2g în el. Pe marginile cănii transparente rămân urme albe greţoase prelingându-se în lichidul semi gălbui, bucăţi firave de brânză. Gustul sărat şi totuşi acrişor îmi invadează gura. Apuc din nou felia de pâine între degete vârtos clipesc de câteva ori trag aer în piept, închid ochii şi iau o altă îmbucătură. O mestec puţin şi înghit în grabă.
După cinci îmbucături consecutive mă opresc respir încerc să-mi dezlipesc resturile de pe cerul gurii. Silabisesc ceva şi sorb o gură de ceai, cu un zgomot de izvor, de firişor de apă într-o ţeavă. Lichidul mai atenuează din gust.
Mă arunc asupra celui de-al doilea sandviş format doar dintr-o felie de pâine şi o bucată de brânză. Îl termin repede şi-mi curăţ provizoriu dinţii cu limba.
Pe al treilea, cel mai voluminos îl mănânc cu înghiţituri mici, ţin crâmpeiele de pâine între dinţi până capătă un gust scârbos din cauza salivei omniprezente cleioase. Untul de-abia se mai sesizează dând un plus firav de grăsime, alunecând între limbă şi celelalte elemente ale gurii.
Restul de ceai se scurge prin gâtul meu lăcrimez din cauza cojii nemestecate de pâine.
Primesc un bucată de ciocolată maronie îi dau drumul în gură ca unui tarpon viu în apă. Între limbă şi cerul gurii se înghesuie aromele lichefiindu-se şi curgând calde, prelingându-se.
Îmi întind braţele umerii labele picioarelor degetele mă ridic împing scaunul la masă iau farfuria cana şi le duc la bucătărie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu