cu pantalonii în vine, pe jumătate ieşit din lenjeria intimă, aplecat, umerii strânşi, o mână în aer şi cealaltă direcţionând jetul către un tufiş, ochii întredeschişi, obrajii încreţiţi de la baza nasului până spre bărbie, o şuviţă rebelă alunecând până la jumătatea frunţii şi sfârşind anemică într-o buclă maro. şi-a dus fosele nazale spre subraţul ascuns sub tricou puţind a deodorant ieftin, apoi şi l-a privit ca pe o stropitoare. jetul galben era pe sfârşite, curgea deja inegal, ca dintr-un robinet după ce s-a sistat pentru scurt timp aprovizionarea cu apă. a încetat să mai curgă. a privit pentru o clipă frunzele ude, cu nervurile albeverzi, apoi s-a întors şi l-a scuturat propulsând două picături timide în iarbă.
când era singur, în cameră sau pe maidan, elibera câte o bombă gastrică ce se auzea ca o detunătură de puşcă tip pompă cu ţeavă lisă în aer şi un miros puternic se răspândea ca o ceaţă. atunci îi venea să râdă. râdea dezbuzindu-şi dinţii galbeni şi condimentând mirosul deja existent cu odo-rile din cavitatea bucală. râdea până faţa i se deforma de tot, până cădea la pământ cu burta tresăltând rapid ca lumina unui felinar care pâlpâie. apoi se întrista deodată. începea să plângă, să respire greu. aerul ieşea din el ca pasta de dinţi din tub.
după ce s-a trezit, a clipit de câteva ori, a respirat, a strâns pumnii, a întins picioarele şi a spus o vorbă care s-a desprins ca o coajă de sămânţă de floareasoarelui de pe cerul gurii, ca o bomboană suptă pe jumătate de sub limba lui. a mers de-a lungul camerei şi s-a lipit de perdea. a văzut o muscă aşezată pe sticla geamului. a descris o traiectorie elipsoidală cu mâna în aer şi a strivit-o.
din gingiile roşii ţâşneau 32 organe osoase, 8 molari 8 premolari 4 canini 12 incisivi, strâmbi, tociţi ca nişte stânci, ca nişte monezi într-un buzunar, şubrezi ca pilonii unei case din zona musonică. rămân unul câte unul în colțuri de pâine, îi pierdea chiar şi în vis. între ei erau resturi de carne de vită, gura îi răspândea un miros puternic pe o rază de un metru. nările se umpleau cu un miros cald. vorbele curgeau printre dinţi ca apa printre degete.
când era singur, în cameră sau pe maidan, elibera câte o bombă gastrică ce se auzea ca o detunătură de puşcă tip pompă cu ţeavă lisă în aer şi un miros puternic se răspândea ca o ceaţă. atunci îi venea să râdă. râdea dezbuzindu-şi dinţii galbeni şi condimentând mirosul deja existent cu odo-rile din cavitatea bucală. râdea până faţa i se deforma de tot, până cădea la pământ cu burta tresăltând rapid ca lumina unui felinar care pâlpâie. apoi se întrista deodată. începea să plângă, să respire greu. aerul ieşea din el ca pasta de dinţi din tub.
după ce s-a trezit, a clipit de câteva ori, a respirat, a strâns pumnii, a întins picioarele şi a spus o vorbă care s-a desprins ca o coajă de sămânţă de floareasoarelui de pe cerul gurii, ca o bomboană suptă pe jumătate de sub limba lui. a mers de-a lungul camerei şi s-a lipit de perdea. a văzut o muscă aşezată pe sticla geamului. a descris o traiectorie elipsoidală cu mâna în aer şi a strivit-o.
din gingiile roşii ţâşneau 32 organe osoase, 8 molari 8 premolari 4 canini 12 incisivi, strâmbi, tociţi ca nişte stânci, ca nişte monezi într-un buzunar, şubrezi ca pilonii unei case din zona musonică. rămân unul câte unul în colțuri de pâine, îi pierdea chiar şi în vis. între ei erau resturi de carne de vită, gura îi răspândea un miros puternic pe o rază de un metru. nările se umpleau cu un miros cald. vorbele curgeau printre dinţi ca apa printre degete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu