l-au durut picioarele. a rezistat din ce în ce mai greu la 30 de minute de plimbare. s-a îngrăşat zi de zi mai mult, mai mult. burta era proptită în faţă ca un cazan de ţuică ce dă pe dinafară.
degradarea fizică, se pare, a avut o influenţă şi asupra psihicului: imaginaţia şi-a pierdut de tot erectilitatea, inteligenţa l-a părăsit de mult, creierul lui a fost ca o lămâie stoarsă.
şi-a impus în fiecare zi câte 30 de minute de plimbare, de la 17.00 p.m. la 17.30. trebuia să revină la greutatea normală. se mişca mai încet decât un tanc britanic. cântărea de două ori greutatea soţiei, dar nu s-a putut abţine: consuma câte cinci sandvișuri duble cu pate Sadu în fiecare dimineaţă. asta nu a fost rău. cunoştea că masa de dimineaţă trebuie să fie cea mai bogată. la prânz a mâncat cât un om normal: cele două feluri plus un desert. seara i-a fost cel mai foame. a consumat triplul cantităţii de calorii de dimineaţă.
s-a temut de un infarct sau că va ajunge să cântărească aşa mult, că vor veni să-l ridice cu macaraua din pat. aşa că cele 30 de minute de plimbare au fost indispensabile.
în mers, s-a legănat, a tremurat, a provocat talazuri de grăsime sub haine. la început, s-a oprit o dată la douăzeci de paşi, să-şi tragă suflul. a păşit câteodată apăsat, alteori nesigur. cu cât a mers mai mult, cu atât s-a oprit mai des. cuvântul plimbare şi-a pierdut sensul cu cât el înainta mai mult.
clipea de trei ori pe fiecare pas. respira de cinci ori. se oprea uneori pe mijlocul trotuarului şi bloca trecerea. a fost îmbrâncit de oamenii grăbiţi, înjurat uneori. unul chiar a încercat să-l scuipe după un conflict mai aprig. s-a gândit că i-ar trebui o cârjă. a visat într-o noapte că a plătit 45 de lei pe o cârjă model Advance, numai că, atunci când a încercat s-o folosească, s-a sprijinit cu toată greutatea corpului său pe ea şi a rupt-o. sigur, în vis. toţi cei din jur au râs zgomotos.
în altă seară a visat că şi-a achiziţionat un cărucior cu rotile. visele au semănat izbitor. căruciorul s-a rupt sub greutatea lui.
până la urmă nu şi-a cumpărat nimic, a considerat cele două vise “semne rele”.
s-a chinuit în fiecare plimbare să stea pe picioare de la început până la sfârşit. de cele mai multe ori nu a putut. avea o carte la el. după zece minute de efort, se aşeza pe o bancă şi citea. putea ghici cu ochii închişi locul unde se află fiecare bancă din cartier. dacă nu lua pauza aceasta, când intra pe uşa casei îl lua o durere în zona abdomenului, durere care se calma abia după încă o jumătate de oră de chin.
putea face doar trei flotări, ceea ce era cât se poate de normal, având în vedere greutatea corpului său.
îi plăcea să stea în apă caldă. acolo era liber să facă ce vrea. nu era complexat din cauza greutăţii lui. putea elibera câte o bulă de gaz fără să-i fie ruşine.
şi transpira abundent, fără să facă nimic. stătea în fotoliu şi transpira. mânca şi transpira. uneori îi cădeau picături de transpiraţie în ciorbă.
transpira mai ales când mergea. ura momentele când era silit să ocolească pe cineva în mers. schimbarea direcţiei era cea mai epuizantă acţiune pe care putea-o face. deşi el îi punea pe ceilalţi în aceeaşi situaţie.
numai că ceilalţi nu depuneau un efort deosebit să-l depăşească.
odată, când îşi făcea plimbarea de 30 de minute, cu fiecare pas în plus, picioarele îi transpirau mai tare în adidaşi. talazurile de grăsime erau şi mai mari. respira din ce în ce mai repede. o respiraţie la o secundă. a obosit. s-a oprit şi s-a sprijinit de un gard. de dincolo de el s-a repezit un câine şi l-a speriat cu lătratul lui. s-a îndepărtat cu un pas. de atât a mai fost capabil. a simţit că fiecare celulă, fiecare atom, fiecare organ, fiecare sistem de organe, fiecare por era utilizat la capacitate maximă.
s-a dezechilibrat şi a trebuit să întindă mâinile pentru a-şi recăpăta echilibrul. oamenii au trecut grăbiţi pe lângă el, l-au împins, şi-au reluat drumul, unii au mers la cumpărături, alţii şi-au plimbat copiii în cărucioare, câinii în lesă.
magazinul din colţ s-a închis. terasa lui preferată a fost dărâmată sub ochii proprietarului. a simţit cumva că pentru el timpul s-a oprit ca o cheie după ce a fost răsucită în broască. a mai avut 500m până acasă. a vrut să alerge, să sară. s-a simţit neputincios, ca o ţestoasă care încearcă să traverseze un deşert.
a început să-şi îndoaie genunchii mai mult. să-şi sugă burta. stomacul a scos sunete ciudate. când a ajuns în faţa scărilor blocului, s-a împiedicat de un bolovan, a căzut şi acolo a rămas.
degradarea fizică, se pare, a avut o influenţă şi asupra psihicului: imaginaţia şi-a pierdut de tot erectilitatea, inteligenţa l-a părăsit de mult, creierul lui a fost ca o lămâie stoarsă.
şi-a impus în fiecare zi câte 30 de minute de plimbare, de la 17.00 p.m. la 17.30. trebuia să revină la greutatea normală. se mişca mai încet decât un tanc britanic. cântărea de două ori greutatea soţiei, dar nu s-a putut abţine: consuma câte cinci sandvișuri duble cu pate Sadu în fiecare dimineaţă. asta nu a fost rău. cunoştea că masa de dimineaţă trebuie să fie cea mai bogată. la prânz a mâncat cât un om normal: cele două feluri plus un desert. seara i-a fost cel mai foame. a consumat triplul cantităţii de calorii de dimineaţă.
s-a temut de un infarct sau că va ajunge să cântărească aşa mult, că vor veni să-l ridice cu macaraua din pat. aşa că cele 30 de minute de plimbare au fost indispensabile.
în mers, s-a legănat, a tremurat, a provocat talazuri de grăsime sub haine. la început, s-a oprit o dată la douăzeci de paşi, să-şi tragă suflul. a păşit câteodată apăsat, alteori nesigur. cu cât a mers mai mult, cu atât s-a oprit mai des. cuvântul plimbare şi-a pierdut sensul cu cât el înainta mai mult.
clipea de trei ori pe fiecare pas. respira de cinci ori. se oprea uneori pe mijlocul trotuarului şi bloca trecerea. a fost îmbrâncit de oamenii grăbiţi, înjurat uneori. unul chiar a încercat să-l scuipe după un conflict mai aprig. s-a gândit că i-ar trebui o cârjă. a visat într-o noapte că a plătit 45 de lei pe o cârjă model Advance, numai că, atunci când a încercat s-o folosească, s-a sprijinit cu toată greutatea corpului său pe ea şi a rupt-o. sigur, în vis. toţi cei din jur au râs zgomotos.
în altă seară a visat că şi-a achiziţionat un cărucior cu rotile. visele au semănat izbitor. căruciorul s-a rupt sub greutatea lui.
până la urmă nu şi-a cumpărat nimic, a considerat cele două vise “semne rele”.
s-a chinuit în fiecare plimbare să stea pe picioare de la început până la sfârşit. de cele mai multe ori nu a putut. avea o carte la el. după zece minute de efort, se aşeza pe o bancă şi citea. putea ghici cu ochii închişi locul unde se află fiecare bancă din cartier. dacă nu lua pauza aceasta, când intra pe uşa casei îl lua o durere în zona abdomenului, durere care se calma abia după încă o jumătate de oră de chin.
putea face doar trei flotări, ceea ce era cât se poate de normal, având în vedere greutatea corpului său.
îi plăcea să stea în apă caldă. acolo era liber să facă ce vrea. nu era complexat din cauza greutăţii lui. putea elibera câte o bulă de gaz fără să-i fie ruşine.
şi transpira abundent, fără să facă nimic. stătea în fotoliu şi transpira. mânca şi transpira. uneori îi cădeau picături de transpiraţie în ciorbă.
transpira mai ales când mergea. ura momentele când era silit să ocolească pe cineva în mers. schimbarea direcţiei era cea mai epuizantă acţiune pe care putea-o face. deşi el îi punea pe ceilalţi în aceeaşi situaţie.
numai că ceilalţi nu depuneau un efort deosebit să-l depăşească.
odată, când îşi făcea plimbarea de 30 de minute, cu fiecare pas în plus, picioarele îi transpirau mai tare în adidaşi. talazurile de grăsime erau şi mai mari. respira din ce în ce mai repede. o respiraţie la o secundă. a obosit. s-a oprit şi s-a sprijinit de un gard. de dincolo de el s-a repezit un câine şi l-a speriat cu lătratul lui. s-a îndepărtat cu un pas. de atât a mai fost capabil. a simţit că fiecare celulă, fiecare atom, fiecare organ, fiecare sistem de organe, fiecare por era utilizat la capacitate maximă.
s-a dezechilibrat şi a trebuit să întindă mâinile pentru a-şi recăpăta echilibrul. oamenii au trecut grăbiţi pe lângă el, l-au împins, şi-au reluat drumul, unii au mers la cumpărături, alţii şi-au plimbat copiii în cărucioare, câinii în lesă.
magazinul din colţ s-a închis. terasa lui preferată a fost dărâmată sub ochii proprietarului. a simţit cumva că pentru el timpul s-a oprit ca o cheie după ce a fost răsucită în broască. a mai avut 500m până acasă. a vrut să alerge, să sară. s-a simţit neputincios, ca o ţestoasă care încearcă să traverseze un deşert.
a început să-şi îndoaie genunchii mai mult. să-şi sugă burta. stomacul a scos sunete ciudate. când a ajuns în faţa scărilor blocului, s-a împiedicat de un bolovan, a căzut şi acolo a rămas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu