cercul

o oglindă roşie îngustă, în formă de "ke", "puso" sau "corazon", privirea o minge de bowling rostogolindu-se pe suprafaţa plană sintetică, ochii deschişi ca nişte porţi de fier, oblic-depărtaţi, migdalaţi-alungiţi, faţa turtită ca pământul la poli în oglindă, ea adâncită în fotoliul stil marocan cu forme ample, spătarul şi braţele joase, de culoarea pielii mirosind a deodorant ieftin.
îşi dă buzele cu ruj roşu, gura ei seamănă cu un sâmbure ud, un drops de portocale.

din holul lung ca o traiectorie curbilinie vine alta, cu sânii tresăltând sub bluză ca nişte iezi saanen. se aşează pe podea, în cerc, apoi cea din fotoliu se ridică şi ea, execută o mişcare de translaţie şi se aşează lângă cealaltă. prima se apleacă şi îi spune ceva la ureche.

mesajul o amuză, îşi arată dantura ca o legătură de chei.
se apleacă şi ea spre următoarea. zăboveşte lângă urechea ei scoică.
felie de portocală, fălcile i se mişcă de parcă ar muşca din ea.

aceasta se apleacă spre urechea celei din partea dreaptă. îi şopteşte ceva, mesajul parcă se denaturează puţin, poposeşte mult în urechea ei.

ea le apleacă spre cea din partea cealaltă şi o muşcă de ureche, ca dintr-un măr.
mesajul se denaturează şi mai mult. devine încetîncet un sărut cu buza răsfrântă peste lobul urechii.

cercul, de tipul exînscris într-un poligon,format din treisprezece fete, se deformează şi el. fetele îşi încalecă buzele, se urcpă unele pe altele, uneia i se dezgoleşte umărul.

cea de-a doisprezecea se urcă pe cea de-a treisprezecea.
ultimele se sărută toate odată.