Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri

Soarele părea un copil indian suit pe ţeava unui tun Zam Zammah.
Erau peştişori sub apele nămoloase,
libelulele la vânătoare,
cerul – lama tibetan în provincia Punjab.
Culegeam buruieni şi maci sălbatici, mentă sălbatică.

Mă întindeam în iarbă,
respiram aerul curat ca într-un coridor de verdeaţă,

chipul meu era o mască albă de fildeş.

Lunca avea sol din aluviuni.
Eu aruncam pietre în apă,
speriam peştişorii – colo – o broască.

Încet – încet soarele se acoperea cu o perdea de nori,
lumina slab ca un bec de 30 W,
atât.